 | as |
|
| Jur [ jur ] VEZI SINONIME PENTRU jur PE ESINONIME.COM definiția cuvântului jur în mai multe dicționareDefinițiile pentru jur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUR: JUR1 substantiv neutru Loc, spațiu care împrejmuiește pe cineva sau ceva; înconjur, împrejur, împrejurime. O casă albă ca laptele cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Un hohot răsunător... făcu într-o clipă jurul rondului. ALECSANDRI, la TDRG. • Locuţiune adverbiala În jur = în preajmă, alături; în cerc. Afară bat zorii, și iată, culorile-n jur se stîrnesc nencetat. CASSIAN, H. 21. Constatînd lipsa, mă uitam în jur, destul de indispus. SADOVEANU, A. L. 26. În jur stăteau bătrînii. COȘBUC, P. I 216. Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere. Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere. (Rar) De jur = în juridic Un chioșc... cu stîlpi și arabescuri De jur împodobit. ALECSANDRI, P. III 76. (De) jur împrejur sau (rar) jur prejur = din (sau în) toate părțile, în jur, în cerc. De jur împrejur erau numai cîmpii fertile. BOGZA, Ț. 9. [Castelul] era înveșmîntat jur împrejur cu iederă. REBREANU, R. I 79. De jur împrejur cădea zăpada albă-albă, moale ca puful. SANDU-ALDEA, U. P. 35. Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita. TEODORESCU, P. P. 440. • locuțiune prepoziție (Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prepoziție «de») În jurul = a) împrejurul, în preajma. Să privesc puțin în juru-mi! EFTIMIU, Î. 124. Vai, ce-ntuneric s-a făcut deodată în jurul meu, – ce groaznică tăcere! IOSIF, P. 43. [Cătana] plîngea și se văieta de gemea lumea-n jur de el. RETEGANUL, P. III 20. Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. EMINESCU, O. I 93; b) cu privire la, relativ la, despre. S-au dus discuții in jurul problemei dezarmărilor; c) (arătînd aproximația în timp) cam pe la..., aproximativ în... În jurul anului 1844, locuitorii din satele Gaila, Dimitria și Terpiu se răscoală împotriva proprietarilor. istorie R.P.R. 108. Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; (temporal) cam pe la. În zborul lui [vîntul] spulbera prin jurul săniei o ometiță ușoară ca o negură. SADOVEANU, P. S. 32. Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă. Cu vorbirea-i entuziastă și înflăcărată despre libertate, dragoste, jertfă și fericire, mișca pe toți cei din juru-i. SADOVEANU, E. 237. (De) jur împrejurul (sau, rar, jur prejur) (de...) = în jurul. Da, pace de jur împrejurul țării ca și înlăuntrul ei. DELAVRANCEA, A. 23. Jur împrejur de sine Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine. EMINESCU, O. I 176. Jur prejur de mese. TEODORESCU, P. P. 23. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru jur: jur (jururi), substantiv neutru – Înconjurare, ocol, împrejmuire. – Variante (Moldova) giur. Mr. giur. Origine incertă. Se consideră reprezentant al latina gyrus < greacă γῦρος (Philippide, Festgabe Mussafia, 46; Densusianu, Hlr., 80; Cipariu, gramatică, 145; Candrea-Dens., 923; REW 3938; DAR; Rosetti, I, 63), conform italiana , spaniolă, portugheză giro, prov. gir; însă derivat este dificil de explicat (conform Graur, BL, V, 100). Rezultatul y › iu indică faptul că împrumutul ar trebui să fie posterior secolul X (Rosetti, II, 65), și prin urmare, nu poate proveni direct din latina; caz în care rămîne fără o explicație satisfăcătoare rezultatul γυ › ğ. Dacă se admite că variantă giur e primitivă, s-ar putea presupune că rezultatul gyrus › *gir s-ar fi schimbat ca jimite › j(i)umătate sau bucin › bucium. Totuși, această alterare este incertă la vocala tonică, și nu este necesară o asimilare sau disimilare. Comp. prejur, prepoziție (învechit, în jur de); împrejur, adverb (în locul înconjurător); împrejura, verb (a înconjura, a încinge), derivat de DAR direct din latina popular pergyrāre; împrejurare, substantiv feminin (înconjurare; circumstanță, condiție; situație, poziție); împrejurător, adjectiv (care asediază); împrejuraș (variantă împrejurean), substantiv masculin (învechit, vecin); împrejurime, substantiv feminin (locul sau ținutul dimprejur); desprejura, verb (a descinge; a pune în libertate, a da drumul). – conform înconjura. Forme diferite ale cuvantului jur: jururi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru jur: 1) jur n., plural urĭ (latina gyrus, voltă, învîrtitură, cerc, despre vgr. gyros; italiana spaniolă pg. giro, pg. gir. Din aceĭași răd. e și limba franceza environ, aproape. vezi virez). Ocol circuit, mișcare în cerc: am făcut doŭă jururĭ (Rar). În jur, în prejur: în juru caseĭ, în juru tăŭ, în juru orașuluĭ (rar: în jur de tine [Mureșeanu. Transilvania], în jur de oraș și maĭ des în prejuru caseĭ, tăŭ, orașuluĭ). Îșĭ strîngea bunda pe jur, îșĭ strîngea bunda în prejuru trupuluĭ (Luceafăru, 1903, 7, Transilvania). – Barb. (după limba franceza autour), în jur îld. despre: în juru afaceriĭ. vezi prejur. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru jur: 2) jur, a -á vezi intr. (latina jurare, a jura, despre jus, juris, drept, dreptate; italiana giurare, pv. cat. spaniolă pg. jurar, limba franceza jurer. Rudă cu just). Iaŭ martur pe Dumnezeŭ saŭ altă autoritate pe care o cred sacră: jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat. Mă oblig pin jurămînt, promit serios: jur supunere cuiva. vezi trecut Blestem pe cineva dacă nu va face ceva: te jur să facĭ așa cum țĭ-am spus. vezi reflexiv Jur, afirm bazat pe religiune saŭ pe altă credință: mă jur pe cruce, pe onoare că spun adevărat, mă jur să fac (saŭ: că voĭ face) un spital. vezi zăŭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUR: JUR2, jururi, substantiv neutru Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. • Locuţiune adverbiala În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur împrejur = din (sau în) toate părțile. • locuțiune prepoziție În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre...; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la...; Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur împrejurul... = în preajma... – latina gyrus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUR: JUR2 substantiv neutru Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate. • Locuţiune adverbiala În (sau prin) jur = în (sau prin) preajmă, alături, prin apropiere, împrejur. Din jur = din împrejurimi, dimprejur. (De) jur-împrejur = din (sau în) toate părțile. • locuțiune prepoziție În jurul... = a) în preajma...; b) relativ la..., despre; c) aproximativ în..., cam pe la... Prin jurul... = în apropiere de...; cam pe la... Din jurul... = pe lângă, din preajma... (De) jur-împrejurul... = în preajma... – latina gyrus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUR: JUR2 jururi n. Spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva. • În (sau prin) jur în apropiere; în preajmă; pe aproape. În jurul a) în preajmă; în apropiere; b) referitor la...; relativ la...; despre...; aproximativ în...; cum pe la... (De) jur împrejur în (sau din) toate părțile. /<lat. gyrus Forme diferite ale cuvantului jur: jururi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUR: JUR1, juri, substantiv masculin (Astăzi rar) Jurat1. • (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din limba franceza jury. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUR: JUR1, juri, substantiv masculin (învechit) Jurat1. • (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1. – Din limba franceza jury. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUR: JUR substantiv apropiere, împrejurime, preajmă, vecinătate, (livresc) proximitate, (regional) meleag, (prin Transilvania) preabăt, (învechit) împrejmuire, împrejur, prejmet, prejmuire. (Se află prin jur.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru JUR: JUR substantiv neutru (Franțuzism) Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi. [Scris și jour. / < limba franceza jour-fixe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUR: JUR2, jururi, substantiv neutru (Rar, popular) Jurămînt. Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru JUR: JUR substantiv masculin jurat. ♦ curte cu jur i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri. (< limba franceza jury) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUR: JUR1 m. învechit: Curte cu juri organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. /<fr. jury Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru jur: jur n. ocol: în jurul său [latina GYRUS]. ║ adverb în cerc: de jur împrejur. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUR: JUR3, jururi, substantiv neutru (popular) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUR: JUR3, jururi, substantiv neutru (popular) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru jur: jur (împrejurime, jurământ; petrecere) substantiv neutru, plural júruri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jur: !jur3 (jurământ) (popular) substantiv neutru, plural júruri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUR: JUR interjecție zău! (jur! că așa este.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jur: !jur1 (jurat) (învechit) substantiv masculin, plural juri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru jur: jur substantiv verbal JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru jur: !jur2 (împrejurime) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru JUR: JUR interjecție vezi zău! Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru JUR: JUR substantiv verbal apropiere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru JUR: JUR substantiv verbal jurat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUR' JUPUÍREJUPUÍTJUPUITÓRJUPUITÚRĂJURJUR-FIXjur-împrejúrjur-împrejúru-jur-împrejúrul |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL JUR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului jur dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JUR2 jururi n. • În sau prin jur în apropiere; în preajmă; pe aproape. În jurul a în preajmă; în apropiere; b referitor la. De jur împrejur în sau din toate părțile. Se află prin jur. învechit: Curte cu juri organ de jurisdicție, în componența căruia intrau jurații. JUR interjecție zău! jur! că așa este. |
GRAMATICA cuvântului JUR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului jur. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul JUR poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE jur? Vezi cuvântul jur desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul jur?[ jur ] Se pare că cuvântul jur are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL JUR Inţelegi mai uşor cuvântul jur dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala În jur = în preajmă, alături; în cerc Prin jur = împrejur, pe aproape, în apropiere Din jur = dimprejur, din preajmă, din apropiere Rar De jur = în juridic Un chioșc De jur împrejur sau rar jur prejur = din sau în toate părțile, în jur, în cerc locuțiune prepoziție Construit cu genitivul, cu un adjectiv posesiv sau, regional, în forma nearticulată, urmat de prepoziție «de» În jurul = a împrejurul, în preajma Prin jurul = de jur împrejurul, pe lîngă, în apropierea; temporal cam pe la Din jurul = dimprejurul, din preajma, de lîngă = în jurul Locuţiune adverbiala În sau prin jur = în sau prin preajmă, alături, prin apropiere, împrejur Din jur = din împrejurimi, dimprejur De jur împrejur = din sau în toate părțile = a în preajma = în apropiere de = pe lângă, din preajma = în preajma Locuţiune adverbiala În sau prin jur = în sau prin preajmă, alături, prin apropiere, împrejur Din jur = din împrejurimi, dimprejur De jur-împrejur = din sau în toate părțile = a în preajma = în apropiere de = pe lângă, din preajma = în preajma În vechea organizare judecătorească Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1 În vechea organizare judecătorească Curte cu juri = organ de jurisdicție pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componența căruia intrau jurați1 JUR substantiv neutru Franțuzism Jur-fix = zi de primire a unor familii aristocratice; petrecere care are loc într-o astfel de zi ♦ curte cu jur i = organ de jurisdicție cu caracter penal format din juri |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL JUR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala după împrejurări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul jur are forma: júruri
