 | as |
|
| Judecătorie [ ju-de-că-to-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU judecătorie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului judecatorie în mai multe dicționareDefinițiile pentru judecatorie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUDECĂTORIE: JUDECĂTORÍE, judecătorii, substantiv feminin (În vechea organizare judecătorească, uneori întregit prin «de pace», «de ocol» sau, mai recent, «populară») Instanță judiciară care judeca procese de importanță mai redusă; clădire sau sediu unde se judecau astfel de procese. S-a aciuiat pe lîngă judecătoria de pace. STANCU, despre 259. În Necule se află, pe lîngă taftul suprefecturii, judecătoria de ocol. DELAVRANCEA, H. T. 211. Cum ajung într-un loc unde era judecătorie, se înfățoșează înaintea judecătorului. CREANGĂ, A. 146. ♦ Autoritate judiciară. Fă hîrtie de dănuire... și să mergem s-o întărim la judecătorie. NEGRUZZI, S. I 302. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUDECĂTORIE: JUDECĂTORÍE, judecătorii, substantiv feminin Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUDECĂTORIE: JUDECĂTORÍE, judecătorii, substantiv feminin Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevăzute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTORIE: JUDECĂTORÍE judecatoriei forme 1) Organ judiciar având competența de a soluționa litigiile în primă instanță (și recursurile). 2) Local unde își are sediul acest organ judiciar. [G.-D. judecătoriei] /judecător + sufix judecatorieie Forme diferite ale cuvantului judecatorie: judecatoriei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru judecătorie: judecătorie forme 1. jurisdicțiunea judecătorului: în România sunt judecătorii de pace sau de ocol, urbane și rurale; 2. pretoriu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru judecătorie: judecătoríe substantiv feminin, articulat judecătoría, genitiv dativ articulat judecătoríei; plural judecătoríi, articulat judecătoríile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru judecătorie: judecătoríe forme Tribunal p. procese micĭ, localu unde judecă judecătoru de pace. Calitatea de judecător. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru judecătorie: judecătoríe substantiv feminin, articulat judecătoría, genitiv dativ articulat judecătoríei; plural judecătoríi, articulat judecătoríile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTORIE: JUDECĂTORIE substantiv (juridic) (învechit) judecătoare, scaun. (Litigiu ajuns în fața judecatorie.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUDECATORIE' JUDECĂTOREÁSĂJUDECĂTORÉSCjudecătoréșteJudecătoriJUDECĂTORÍEJUDECEÁSĂJUDECÍJUDECÍEJUDECÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL JUDECĂTORIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului judecătorie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JUDECĂTORÍE judecĂtoriei forme 1 Organ judiciar având competența de a soluționa litigiile în primă instanță și recursurile. Judecătoriei] /judecător + sufix judecĂtorieie. JUDECĂTORÍE substantiv juridic învechit judecătoare, scaun, Litigiu ajuns în fața judecĂtorie. Litigiu ajuns în fața judecĂtorie. |
GRAMATICA cuvântului JUDECĂTORIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului judecătorie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul JUDECĂTORIE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE judecătorie? Vezi cuvântul judecătorie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul judecătorie?[ ju-de-că-to-ri-e ] Se pare că cuvântul judecătorie are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL JUDECĂTORIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cecitate nocturnă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul judecătorie are forma: judecătoríi
