 | as |
|
| Judecător [ ju-de-că-tor ] VEZI SINONIME PENTRU judecător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului judecator în mai multe dicționareDefinițiile pentru judecator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR: JUDECĂTÓR, judecători, substantiv masculin 1. Funcționar al statului care are ca sarcină principală soluționarea pe calea justiției a proceselor prin pronunțarea unei hotărîri. vezi magistrat. Judecătorul m-a luat în primire, m-a îndreptat într-un iatac cu miros de mere, șerbet și flori uscate. C. PETRESCU, S. 184. Judecător la Slatina, iubit de slătineni, Cănuță a ieșit băiat bun. BASSARABESCU, substantiv neutru 14. Se înfățoșează înaintea judecătorului și încep a spune împrejurarea din capăt. CREANGĂ, A. 146. 2. Persoană care își dă părerea (adesea la rugămintea părților) într-o chestiune; arbitru. Să le fie judecător înfumuratul de Midas. ISPIRESCU, U. 109. ♦ (Sport; învechit) Persoană care supraveghează respectarea regulilor jocului; arbitru. Iată domnul P., unul din judecătorii cîmpului. Domnul P. ne spuse că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru judecător: judecătór m. Magistrat însărcinat să facă dreptate: eliasțiĭ eraŭ judecătoriĭ publicĭ ai Ateneĭ. Arbitru: a alege pe cineva drept judecător. Judecător de pace (saŭ: de ocol), magistrat care judecă procese micĭ și încearcă să împace părțile. Judecător, de instrucțiune saŭ judecător instructor, care cercetează crimele și delictele, pune să se aresteze prevenițiĭ și adună probele relative la cauza lor. vezi jurător. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR: JUDECĂTÓR judecatori m. 1) Jurist angajat oficial pentru soluționarea proceselor judiciare din cadrul unei instanțe judecătorești. 2) Persoană solicitată să-și spună în mod obiectiv părerea într-o chestiune controversată sau într-o cauză; arbitru. 3) rar Persoană calificată în arbitrarea unor jocuri sportive; arbitru. /a judeca + sufix judecatorător Forme diferite ale cuvantului judecator: judecatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru judecător: judecător m. cel ce judecă, care are dreptul de a judeca; judecător de pace (de ocol), magistrat însărcinat a judeca sumar diferendele de puțină importanță și a împăciui pe particulari; judecător de instrucțiune, magistrat însărcinat a cerceta crimele și delictele, a culege probele sau indiciile și a face să se aresteze pe preveniți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR: JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului judecator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru JUDECĂTÓR: JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Funcționar de stat, numit sau ales, care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri; județ (I 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-și spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului judecator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru judecător: judecătór, judecători substantiv masculin Funcționar care are atribuția de a soluționa procesele în cadrul unei instanțe judecătorești. • Marele judecător sau judecătorul suprem, dreptul judecător = Dumnezeu. -Din judeca + sufix -ător. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTOR: JUDECĂTOR s. 1. (juridic) (învechit) jude, județ, (învechit, în Transilvania) tăblaș. 2. arbitru, (grecism învechit) eretocrit. (judecator într-un litigiu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru JUDECĂTOR: JUDECĂTOR boier, dican, întrebător, patrafir, țap negru. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru judecător: judecătór substantiv masculin, plural judecătóri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru judecător: judecătór substantiv masculin, plural judecătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'JUDECATOR' JUDECÁREJudecatJUDECÁTĂJUDECĂTOÁREJUDECĂTÓRJUDECĂTORÁȘJUDECĂTOREÁSĂJUDECĂTORÉSCjudecătoréște |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL judecător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului judecător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii JUDECĂTÓR judecători m. /a judeca + sufix judecătorător. Judecător într-un litigiu. Judecător într-un litigiu. |
GRAMATICA cuvântului judecător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului judecător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul judecător poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE judecător? Vezi cuvântul judecător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul judecător?[ ju-de-că-tor ] Se pare că cuvântul judecător are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL judecător Inţelegi mai uşor cuvântul judecător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Marele judecător sau judecătorul suprem, dreptul judecător = Dumnezeu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL judecător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A face pe sau din cineva papară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul judecător are forma: judecătóri
