 | as |
|
| Izbitor [ iz-bi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU izbitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului izbitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru izbitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBITOR: IZBITOR adjectiv 1. intens, strident, tare, țipător, violent, (rar) strigător. (Culori, nuanțe izbitor.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livresc) manifest, (figurat) marcat. (Semne izbitor de boală.) 3. frapant, surprinzător, șocant, uimitor, (livresc) sesizant. (O asemănare izbitor.) 4. categoric, evident, flagrant, indiscutabil, vădit. (Un adevăr izbitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZBITÓR: IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adjectiv Care impresionează puternic, care uimește; impresionant, uimitor, surprinzător, uluitor. Amănunt izbitor. ▭ Ceea ce pricepuse însă Leiba mai bine decît oricine... era ilustrația izbitoare a teoriei; cazul de reversie el îl cunoștea. CARAGIALE, S. 142. Forme diferite ale cuvantului izbitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZBITÓR: IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adjectiv Care impresionează puternic; surprinzător, frapant, uimitor. – Izbi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului izbitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZBITÓR: IZBITÓR, -OÁRE, izbitori, -oare, adjectiv Care impresionează puternic; impresionant, frapant, uimitor. – Izbi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului izbitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru izbitor: izbitór, -oáre adjectiv Care izbește. figurat Care impresionează viŭ: între aceștĭ oamenĭ e o asemănare izbitoare. Forme diferite ale cuvantului izbitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru izbitor: izbitor a. 1. care izbește; 2. figurat care produce o impresiune vie (= limba franceza frappant): asemănări izbitoare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBITÓR: IZBITÓR izbitoroáre (izbitoróri, izbitoroáre) Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + sufix izbitortor Forme diferite ale cuvantului izbitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izbitor: izbitór adjectiv masculin, plural izbitóri; forme singular și plural izbitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izbitor: izbitór adjectiv masculin, plural izbitóri; forme singular și plural izbitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IZBITOR' izbîndíreizbînditórIZBÍREIZBÍTIZBITÓRIZBITÚRĂizblăznéscizbấndăizbovésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL izbitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izbitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Culori, nuanțe izbitor. Semne izbitor de boală. O asemănare izbitor. Un adevăr izbitor. IZBITÓR izbitoroáre izbitoróri, izbitoroáre Care izbește; care bate la ochi; frapant; epatant. /a izbi + sufix izbitortor. |
GRAMATICA cuvântului izbitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izbitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul izbitor poate fi: adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE izbitor? Vezi cuvântul izbitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izbitor?[ iz-bi-tor ] Se pare că cuvântul izbitor are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL izbitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Corp calos?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
