 | as |
|
| Izbăvitor [ iz-bă-vi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU izbăvitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului izbavitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru izbavitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZBĂVITÓR: IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, substantiv masculin și forme (Învechit și arhaizant) Persoană care izbăvește; salvator, mîntuitor. Cînd se deșteptă... văzu pe izbăvitorul său. ISPIRESCU, L. 371. Boala Ilincuței avea rădăcini foarte adînci și greu s-ar fi găsit izbăvitori. CONTEMPORANUL, VI 105. • (Adjectival) Omul... își îndeplini izbăvitoarea sa misiune. C. PETRESCU, A. R. 18. Forme diferite ale cuvantului izbavitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZBĂVITÓR: IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv (popular) 1. S. m. și forme Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului izbavitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZBĂVITÓR: IZBĂVITÓR, -OÁRE, izbăvitori, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv (popular) 1. S. m. și forme Persoană care izbăvește; salvator, mântuitor. 2. Adj. Care izbăvește, vindecă. – Izbăvi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului izbavitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBĂVITÓR: IZBĂVITÓR izbavitoroáre (izbavitoróri, izbavitoroáre) și substantival Care izbăvește; salvator. /a (se) izbăvi + sufix izbavitortor Forme diferite ale cuvantului izbavitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izbăvitor: izbăvitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural izbăvitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural izbăvitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru izbăvitor: izbăvitor a. și m. mântuitor: sfânta Nastasia izbăvitoarea de otravă Hristos Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izbăvitor: izbăvitór substantiv masculin, adjectiv masculin, plural izbăvitóri; forme singular și plural izbăvitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBĂVITOR: IZBĂVITOR adjectiv (termen bisericesc) mîntuitor, salvator, (învechit) spăsitor. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IZBĂVITÓR: IZBĂVITÓR adjectiv verbal salvator. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru izbăvitor: izbăvitor adjectiv verbal SALVATOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IZBAVITOR' IZBĂVÍizbăvínțăIZBĂVÍREIZBĂVÍTIZBĂVITÓRizbélișteIZBEȘTIIZBÍIZBICENI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL izbăvitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izbăvitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IZBĂVITÓR izbăvitoroáre izbăvitoróri, izbăvitoroáre și substantival Care izbăvește; salvator. /a se izbăvi + sufix izbăvitortor. |
GRAMATICA cuvântului izbăvitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izbăvitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul izbăvitor poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE izbăvitor? Vezi cuvântul izbăvitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izbăvitor?[ iz-bă-vi-tor ] Se pare că cuvântul izbăvitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL izbăvitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i da cuiva peste nas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul izbăvitor are forma: izbăvitóri
