 | as |
|
| Iute [ iu-te ] VEZI SINONIME PENTRU iute PE ESINONIME.COM definiția cuvântului iute în mai multe dicționareDefinițiile pentru iute din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IUTE: IÚTE2, iuți, adjectiv 1. (În opoziție cu domol) Care acționează și reacționează repede; (despre acțiunile ființelor) care se produce fără întîrziere, în puțină verb reflexiv:eme, cu grabă, repede. Peștele acest, iute ca fulgerul, nu viețuiește decît aci, în apele getice de munte spumegoase, limpezi și reci. C. PETRESCU, R. DR. 5. Știi însuți: moldoveanul e iute la război, Tot omul e în stare a se lupta cu doi. ALECSANDRI, T. II 136. [Să fii] Tare Ca piatra, Iute Ca săgeata, Tare Ca fierul, iute Ca oțelul. TEODORESCU, P. P. 159. ♦ (Despre forțele naturii) Violent. Un vînt iute îi desfășură toți faldurii pelerinei. CAMILAR, N. I 41. ♦ (Despre oameni și despre animale) Care fuge, care aleargă repede; sprinten. Două iepe, albe ca zăpada și iuți ca focul, se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței. CREANGĂ, P. 106. Vin potop, potop cu toții Pe cai iuți ca rîndunele. ALECSANDRI, P. II 14. 2. (Despre oameni, în opoziție cu liniștit) Care-și iese ușor din fire, care se mînie ușor; irascibil, violent. Om iute la mînie și strașnic de ambițios în serviciu. BART, E. 290. Iar te-ai supărat? Da iute ești! ALECSANDRI, T. I 152. 3. (Despre unele plante și fructele lor, în special despre ardei, și despre feluri de mîncare preparate cu aceste plante) Cu gust înțepător, pișcător. Tocană iute. • (Despre alimente care au căpătat un gust înțepător, mai ales prin alterare) V-a adus hangiul ouă fierte, brînză de burduf, iute ca ardeiul, roșii și castraveți. PAS, Z. I 45. ♦ (Despre miros) Tare și neplăcut. Șoimaru simți pătrunzîndu-i în nări mirosul iute al gunoiului de cai. SADOVEANU, O. VII 144. În fum cătrănit de tutun prost, în duhoarea iute de botfori și de sudoare, călătorea un asemenea tînăr. C. PETRESCU, C. vezi 26. ♦ (Despre leșie) Tare, concentrat. S-o spălăm cu leșie iute. ȘEZ. IV 124. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IUTE: IUTE adjectiv, adverb 1. adjectiv sprinten, vioi, (rar) veloce, (învechit) pripelnic, (figurat) dezghețat. (Un om iute.) 2. adjectiv focos, sprinten, (popular) ortoman. (Cal iute.) 3. adjectiv ager, agil, isteț, repede, sprinten, vioi, (regional) zburatic. (iute în mișcări.) 4. adjectiv sprinten, vioi, (livresc) alert. (O mișcare iute.) 5. adjectiv fulgerător, rapid. (Cu o mișcare iute...) 6. adjectiv grabnic, grăbit, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (învechit și popular) silit, silnic, (învechit) pripitor. (Un mers iute.) 7. adverb grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga cînd mai iute, cînd mai încet.) 8. adverb grabnic, imediat, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilvania) pripește. (Vino iute să vezi.) 9. adverb curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (popular) degrabă, momentan, (învechit și regional) nepristan, numai, (regional) mintenaș, minteni, (învechit) peșin, techer-mecher. (Să te întorci iute!) 10. adjectiv, adverb des, grăbit, rapid. (Respirație iute; respiră iute.) 11. adjectiv agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, nestăpînit, violent, (familial figurat) belicos. (Un om, un temperament iute.) 12. adjectiv aprig, furtunos, impetuos, impulsiv, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (figurat) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament iute.) 13. adjectiv condimentat, picant, piperat, (regional) papricat. (O mimare iute.) 14. adjectiv înțepător, picant, piperat, pișcător, usturător. (Gust iute al unei mîncări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IUTE: IÚTE, iuți, adjectiv 1. (Despre oameni) Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce fără întârziere, rapid. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează cu viteză mare. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din limba slavă (veche) ljutu. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IUTE: IÚTE, iuți, adjectiv 1. Care acționează sau reacționează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forță. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie ușor; irascibil; violent. 3. Care are gust înțepător; care produce o senzație gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzație olfactivă înțepătoare și neplăcută. Miros iute. – Din limba slavă (veche) ljutŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IUTE: IÚTE1 adverb Fără întîrziere, repede, în grabă; imediat, numaidecît. Privind la voi cu drag, se bucurară Și v-au uitat apoi așa de iute! IOSIF, P. 36. Zboară încă o dată pînă la lună și iar se lasă în jos mai iute decît fulgerul. CREANGĂ, O. A. 226. Și ieșind pe ușă iute, Ei s-au prins de subsuoară. EMINESCU, O. I 154. Tu, murguțule-n putere, Du-mă iute ca un zmeu, Du-mă la stăpînul tău. ALECSANDRI, P. P. 49. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru iute: iute 1. care se mișcă repede: mai iute decât gândul; 2. ce pișcă: ardeiu iute; 3. figurat vehement: om iute. [slava LĬUTŬ]. ║ adverb cu repeziciune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IUTE: IÚTE1 adverb Într-un timp scurt; în (cu) grabă; repede. /<sl. Ijutĕ Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Iute: Iute ≠ agale, domol, greoi, încet, lent, lin, molatic, molâu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iute: iúte adjectiv masculin, forme iúte; plural m. și forme iúți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iute: iúte adjectiv masculin, forme iúte; plural m. și forme iuți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'IUTE' iutáciuțániiuțárIUȚÁRIIuteIUȚEÁLĂiúteleIUTEȘIUȚÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL iute Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului iute dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om iute. Cal iute. Iute în mișcări. O mișcare iute. Cu o mișcare iute. Un mers iute. Alerga cînd mai iute, cînd mai încet. Vino iute să vezi. Să te întorci iute! 10. Respirație iute; respiră iute. Un om, un temperament iute. Temperament iute. O mimare iute. Gust iute al unei mîncări. Cal iute. Iute în mișcări. O mișcare iute. Un mers iute. Alerga când mai iute, când mai încet. Gust iute al unei mâncări. |
GRAMATICA cuvântului iute? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului iute. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul iute poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE iute? Vezi cuvântul iute desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iute?[ iu-te ] Se pare că cuvântul iute are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL iute |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trage la aghioase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
