eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție istoriografie


PROPOZIȚIIEXPRESII PLURALGRAMATICĂSILABE
Istoriografie [ is-to-ri-o-gra-fi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU istoriografie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului istoriografie în mai multe dicționare

Definițiile pentru istoriografie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTORIOGRAFIE:
ISTORIOGRAFÍE, istoriografii, substantiv feminin Știință care studiază dezvoltarea cunoștințelor istorice și perfecționarea metodelor proprii de cercetare, istoria luptelor dintre diferitele curente pentru interpretarea fenomenelor sociale (ca o reflectare a luptei de clasă), prezentare evolutivă a cercetărilor pentru descoperirea legilor de dezvoltare a societății.
♦ Totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau perioadă de timp. Bălcescu a desfășurat o vastă activitate de cercetător al istoriei, elaborînd o serie de lucrări valoroase, prin care ridică la un nivel mai înalt istoriografia romînească. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. Marele luptător revoluționar și istoric N. Bălcescu (1819-1852) și în anumită măsură M. Kogălniceanu (1817-1891), au îmbogățit cu lucrări de valoare istoriografia noastră. istorie R.P.R.

4. - Pronunțat: -ri-o-.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ISTORIOGRAFIE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTORIOGRAFIE:
ISTORIOGRAFÍE substantiv feminin Disciplină care studiază scrierile istoriografice; știința istoriei (2) [în DN]; (prin extensie) totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau dintr-o anumită epocă.
       • Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor științifice având ca obiect studiul istoriei unei literaturi. [pronume -ri-o-. / < limba franceza historiographie].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ISTORIOGRAFIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTORIOGRAFIE:
ISTORIOGRAFÍE substantiv feminin

1. știință auxiliară a istoriei care studiază dezvoltarea cunoștințelor, perfecționarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, știința istoriei (2).

2. totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau epocă; totalitatea lucrărilor istorice referitoare la o problemă. (< limba franceza historiographie)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ISTORIOGRAFIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISTORIOGRAFIE:
ISTORIOGRAFÍE, istoriografii, substantiv feminin

1. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor istorice și al operelor istorice.

2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o țară, dintr-o anumită perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă etc.). [ pronunție: -ri-o-]

– Din limba franceza historiographie.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ISTORIOGRAFIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISTORIOGRAFIE:
ISTORIOGRAFÍE, istoriografii, substantiv feminin

1. Știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și al operelor istorice.

2. Totalitatea scrierilor istorice (dintr-o țară, dintr-o anumită perioadă de timp, cu privire la o anumită problemă etc.). [ pronunție: -ri-o-]

– Din limba franceza historiographie.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ISTORIOGRAFIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTORIOGRAFIE:
ISTORIOGRAFÍE istoriografiei forme

1) Ramură a științei istorice care studiază izvoarele istorice.

2) Totalitate a scrierilor istorice dintr-o anumită perioadă.

3) Totalitate a lucrărilor istorice privitoare la o problemă. [G.-D. istoriografiei; silabe -ri-o-gra-] /<fr. historiographie
Forme diferite ale cuvantului istoriografie: istoriografiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

istoriografie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru istoriografie:
istoriografíe substantiv feminin (silabe -ri-o-gra-), articulat istoriografía, genitiv dativ articulat istoriografíei; plural istoriografíi, articulat istoriografíile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

istoriografie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru istoriografie:
istoriografíe (-ri-o-gra-) substantiv feminin, articulat istoriografía, genitiv dativ articulat istoriografíei; plural istoriografíi, articulat istoriografíile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

istoriografie
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru istoriografie:
istoriografie forme arta de a scrie istoria: istoriografia bizantină.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

istoriografie
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru istoriografie:
*istoriografíe forme (istorie și grafie). Arta de a scrie istoria.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'ISTORIOGRAFIE'
ISTORIÉREistorioárăISTORIOGRÁFistoriográficistoriografíeistoriséscISTORISÍISTORISÍREistorísm

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL istoriografie
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului istoriografie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ISTORIOGRAFÍE istoriografiei forme 1 Ramură a științei istorice care studiază izvoarele istorice.

GRAMATICA cuvântului istoriografie?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului istoriografie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul istoriografie poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul istoriografie sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul istoriografie are forma: istoriografíi
VEZI PLURALUL pentru istoriografie la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE istoriografie?
Vezi cuvântul istoriografie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul istoriografie?
[ is-to-ri-o-gra-fi-e ]
Se pare că cuvântul istoriografie are şapte silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL istoriografie
Inţelegi mai uşor cuvântul istoriografie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor științifice având ca obiect studiul istoriei unei literaturi

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Substantiv neutru în sintagma supraveghetor de flacără?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
tainic, pe furiș
deformație a unui material sub acțiunea unei solicitări peste limita lui de elasticitate, care crește chiar dacă solicitarea rămâne constantă
aparat electronic destinat supravegherii prezenței flăcării în timpul funcționării arzătoarelor, în scopul prevenirii unor incendii
ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app