|
Istorioară [ is-to-ri-oa-ră ] VEZI SINONIME PENTRU istorioară PE ESINONIME.COM definiția cuvântului istorioara în mai multe dicționareDefinițiile pentru istorioara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTORIOARĂ: ISTORIOÁRĂ, istorioare, substantiv feminin Diminutiv al lui istorie (4); scurtă povestire distractivă, glumeață, moralizatoare, de obicei pentru copii. vezi anecdotă, snoavă. Creangă a scris aceste istorioare nu ca poet, ci ca pedagog, cu un scop pur didactic. IBRĂILEANU, S. 151. Donici fabulistul... ne spuse-această mică-istorioară. BOLINTINEANU, O. 195. – Pronunțat: -ri-oa-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISTORIOARĂ: ISTORIOÁRĂ, istorioare, substantiv feminin Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [ pronunție: -ri-oa-] – Istorie + sufix -ioară. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISTORIOARĂ: ISTORIOÁRĂ, istorioare, substantiv feminin Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [ pronunție: -ri-oa-] – Istorie + sufix -ioară. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTORIOARĂ: ISTORIOÁRĂ istorioarae forme (diminutiv de la istorie) Povestire scurtă, de obicei distractivă. [silabe -ri-oa-] /istorie + sufix istorioaraoară Forme diferite ale cuvantului istorioara: istorioarae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru istorioară: istorioáră (oa dift.) forme, plural e (dim. despre istorie). Mică narațiune, mică povestire de aventurĭ saŭ de întîmplărĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru istorioară: istorioáră substantiv feminin (silabe -ri-oa-), genitiv dativ articulat istorioárei; plural istorioáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru istorioară: istorioáră (-ri-oa-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat istorioárei; plural istorioáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru istorioară: istorioară forme istorie glumeață, anecdotă amuzantă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISTORIOARA' istoricizáISTORICO-POPULARISTÓRIEISTORIÉREistorioárăISTORIOGRÁFistoriográficistoriografíeistorisésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL istorioară Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului istorioară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ISTORIOÁRĂ istorioarăe forme diminutiv de la istorie Povestire scurtă, de obicei distractivă. [silabe -ri-oa-] /istorie + sufix istorioarăoară. |
GRAMATICA cuvântului istorioară? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului istorioară. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul istorioară poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE istorioară? Vezi cuvântul istorioară desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul istorioară?[ is-to-ri-oa-ră ] Se pare că cuvântul istorioară are cinci silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Zonă toridă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|