 | as |
|
| Istoric [ is-to-ric ] VEZI SINONIME PENTRU istoric PE ESINONIME.COM definiția cuvântului istoric în mai multe dicționareDefinițiile pentru istoric din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC3, -Ă, istorici, -e, adjectiv 1. Care aparține istoriei, care a intrat în istorie, privitor la istorie; prin extensie care are o importanță deosebită în dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. ( vezi semnificativ, însemnat, remarcabil, excepțional). Studii istorice. ▭ Congresul al V-lea al P.C.R. a avut o însemnătate istorică pentru lupta revoluționară din țara noastră. istorie R.P.R. 595. Cucerind acest oraș [Leningrad], în istoricele zile ale lui Octombrie 1917, proletariatul rus și-a cucerit nu numai marea sa patrie, dar a cucerit viitorul pentru proletariatul mondial. STANCU, U.R.S.S. 125. Din timpurile celor dintîi domni romîni au rămas mai multe familii istorice. BOLINTINEANU, O. 423. • Monument istoric = construcție veche care, pentru valoarea ei artistică și istorică, este luată sub ocrotirea statului. • Materialism istoric vezi materialism. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care reprezintă un fapt din istorie, care tratează un subiect din istorie. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul istoriei. Legile economice sînt legi cu caracter istoric. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a fost, a existat în realitate, demn de crezut; real, just. Adevăr istoric. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordine cronologică. Metodă istorică. • Gramatică istorică vezi gramatică. Fonetică istorică vezi fonetică. Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adjectiv, substantiv masculin, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; prin extensie care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). • Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. substantiv neutru Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc. – Din limba franceza historique, latina historicus, italiana istorico. Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC, -Ă, istorici, -ce, adjectiv, substantiv masculin, substantiv neutru I. Adj. 1. Care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; prin extensie care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății). • Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică este ocrotită de lege. ♦ Care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria. Roman istoric. 2. Care se schimbă în cursul timpului. 3. Care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real2. 4. Care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică. Metodă istorică. II. 1. S. m. Specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; p. restr. istoriograf. 2. substantiv neutru Expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc. – Din limba franceza historique, latina historicus, italiana istorico. Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru istoric: *istóric, -ă adjectiv (vgr. ῾istorikós, latina historicus). Din istorie, al istoriiĭ: fapte istorice. Timpurĭ istorice, a căror povestire e confirmată de documente (în opoz. cu timpurĭ fabuloase orĭ preistorice). Personagiŭ istoric, care a existat; romanț, dramă istorică, ale căreĭ personagiĭ îs luate din istorie, deși cele maĭ multe detaliĭ îs inventate. Nume istoric, nume celebru în istorie. S. m. și forme Persoană care scrie istorie: Tucidide și Tacit aŭ fost celebri istoricĭ. substantiv neutru, plural e. Narațiune, expunere maĭ scurtă: a face istoricu uneĭ științe. adverb În mod istoric: asta nu se poate susținea istoric. Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC, -Ă I. adjectiv 1. care ține de domeniul istoriei, referitor la istorie; (prin extensie) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. care se schimbă în cursul istoriei. 3. corespunzător faptelor din istorie; real. 4. cronologic. II. substantiv neutru expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunțit. III. substantiv masculin specialist în istorie; istoriograf. (< limba franceza historique, latina historicus, italiana istorico) Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC, -Ă adjectiv 1. Care ține de domeniul istoriei, privitor la istorie; (prin extensie) deosebit de important pentru dezvoltarea omenirii, a unui popor etc. 2. Care se schimbă în cursul istoriei. 3. Corespunzător faptelor din istorie; real, just. 4. Cronologic. // substantiv neutru Expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amănunțit. [conform latina historicus, limba franceza historique]. Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC2, istorici, substantiv masculin Persoană care face studii istorice, savant specialist în domeniul istoriei; istoriograf. [Bălcescu] s-a dovedit literat eminent, istoric iscusit. SADOVEANU, E. 49. Istoricii din acel veac Se dau de la dreptate-n laturi. COȘBUC, P. II 251. Cei dintîi istorici au fost poeți. BĂLCESCU, O. I 60. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC1 istoriccă (istoricci, istoricce) 1) Care ține de istorie; propriu istoriei. Metodă istoriccă. 2) (despre opere artistice) Care descrie evenimente din istorie. Nuvelă istoriccă. 3) (despre evenimente, fapte, date etc.) Care are o mare importanță; care trebuie să intre în istorie. /<lat. historicus, limba franceza historique Forme diferite ale cuvantului istoric: istoriccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC, -Ă adjectiv (conform latina historicus, limba franceza historique): în sintagmele fonetică istorică, gramatică istorică, imperfect istoric, lingvistică istorică, morfologie istorică și prezent istoric (vezi). Forme diferite ale cuvantului istoric: istoric-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC3 n. Relatare cronologică și amplă a stării de lucruri dintr-un domeniu până la etapa actuală; privire retrospectivă; incursiune în trecut. /<lat. historicus, limba franceza historique Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTORIC: ISTORIC substantiv, adjectiv 1. substantiv istoriograf, (învechit) izvoditor. (Un mare istoric.) 2. adjectiv (învechit) istoricesc. (Evenimente istoric.) 3. adjectiv cronologic, diacronic, evolutiv. (Expunere istoric a faptelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru istoric: istoric a. ce ține de istorie. ║ m. cel ce scrie istoria. ║ n. narațiune amănunțită: a face istoricul unei chestiuni. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC1 substantiv neutru Expunere a unui fapt, a unui eveniment etc. în mod amplu, în împrejurările în care s-a produs. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC2 istoricci m. Specialist în istorie. /<lat. historicus, limba franceza historique Forme diferite ale cuvantului istoric: istoricci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru istoric: istóric adjectiv masculin, substantiv masculin, plural istórici; forme singular istórică, plural istórice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ISTÓRIC: ISTÓRIC substantiv masculin Specialist în istorie; istoriograf. [< latina historicus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru istoric: istóric1 adjectiv masculin, substantiv masculin, plural istórici; adjectiv feminin istórică, plural istórice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru istoric: istóric substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru istoric: istóric2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISTORIC' ISTOLOGÍEistoréscISTORIÁISTORIÁT, -ĂISTÓRICISTORICÉSCistoricéșteISTORICÍSMISTORICÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL istoric Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului istoric dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ISTÓRIC1 istoriccă istoricci, istoricce 1 Care ține de istorie; propriu istoriei. Metodă istoriccă. Nuvelă istoriccă. Un mare istoric. Evenimente istoric. Expunere istoric a faptelor. Un mare istoric. Evenimente istoric. ISTÓRIC2 istoricci m. |
GRAMATICA cuvântului istoric? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului istoric. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul istoric poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE istoric? Vezi cuvântul istoric desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul istoric?[ is-to-ric ] Se pare că cuvântul istoric are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL istoric Inţelegi mai uşor cuvântul istoric dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Monument istoric = construcție veche care, pentru valoarea ei artistică și istorică, este luată sub ocrotirea statului Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică, este luată sub ocrotirea statului Monument istoric = construcție care pentru vechimea și valoarea ei artistică este ocrotită de lege |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL istoric |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma efect fotovoltaic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul istoric are forma: istórică
La plural substantivul istoric are forma: istórici
