|
Ispravă [ is-pra-vă ] VEZI SINONIME PENTRU ispravă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului isprava în mai multe dicționareDefinițiile pentru isprava din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISPRAVĂ: ISPRÁVĂ, isprăvi, substantiv feminin 1. Faptă, lucrare, treabă, acțiune dusă pînă la capăt (cu bine); prin extensie aventură. Poporul rus are o legendă interesantă despre isprăvile unui erau al său cu numele Ilia Muromeț. SADOVEANU, L. 30. Mari isprăvi de vitejie Cunoscute poate vouă – Ascultați acu la mine, Să vă spun și eu verb reflexiv:eo două. IOSIF, P. 70. • locuțiune adjectiv De ispravă = (despre oameni) de treabă, cumsecade, verb reflexiv:ednic, capabil, cinstit; (despre acțiuni) însemnat, bun, remarcabil. Se aflau în neamul lor adevărați oameni de ispravă și gospodari buni. SADOVEANU, E. 96. Ce lucru bun a făcut... ca să facă și acum ceva de ispravă? ISPIRESCU, L. 158. Rămîind fără tovarăși de ispravă și mai dîndu-mi și părintele Isaia un pui de bate așa din senin, chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, că doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 80. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. Taci, nebună bătrînă ce ești, că numai vorba-i de tine... nu ești nici de-o ispravă. ALECSANDRI, T. I 363. ♦ Poznă, năzbîtie, năzdrăvănie. Știa să fie și sever cînd vă întreceați cu isprăvile în clasă și în curte. PAS, Z. I 112. 2. (Uneori ironic) Rezultat bun obținut în urma unei sforțări; izbîndă, reușită, succes. Cum să fac eu acu să mă întorc cu ispravă bună. ISPIRESCU, L. 77. Hulă grozavă și pîngărită! Iaca frumoasele isprăvi ale învățăturii papistașilor. NEGRUZZI, S. I 13. Aștepta să vadă isprava... După cîtăva verb reflexiv:eme au văzut creanga sa cea hultuită că s-au prins. DRĂGHICI, R. 102. Isprava haiducilor împotriva turcilor. TEODORESCU, P. P. 551. • figurat Fiecare ispravă a științei, artei sau industriei este o izbîndă asupra materiei pe care omul o supune trebuințelor... sale. KOGĂLNICEANU, S. A. 90. • Expresia: Fără nici o (sau verb reflexiv:eo) ispravă = fără nici un rezultat. Mă tem să nu te întorci fără nici o ispravă. ISPIRESCU, L. 13. Acest pîrîiaș neînsemnat... se repede ca să imbrățoșeze pre mîndrul rîu, pre care îl curtenește de atîția ani fără verb reflexiv:eo ispravă. NEGRUZZI, S. I 316. ♦ (Învechit) Săvîrșire, sfîrșit, îndeplinire. Cu această statornicie au urmat cătră ispravă scoposului (= scopului) său. DRĂGHICI, R. 148. 3. (Învechit și regional; în locuţiune adverbiala) De ispravă = de îndată, imediat, numaidecît. Inima mea cătră tine s-au robit de ispravă. CONACHI, P. 245. Cine strică dragostele... Mînce-l viermii de ispravă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 281. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Ce inseamna? |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISPRAVĂ: ISPRÁVĂ, isprăvi, substantiv feminin 1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; prin extensie aventură. • locuțiune adjectiv De ispravă = (despre oameni) cumsecade, verb reflexiv:ednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil. De nici o (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (ironic) Poznă, năzdrăvănie. 2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă. • Expresia: Fără nici o (sau verb reflexiv:eo) ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din limba slavă (veche) isprava, limba bulgară izprava. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISPRAVĂ: ISPRÁVĂ, isprăvi, substantiv feminin 1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes; prin extensie aventură. • locuțiune adjectiv De ispravă = (despre oameni) cumsecade, verb reflexiv:ednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil. De nicio (sau nici de o) ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (ironic) Poznă, năzdrăvănie. 2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă. • Expresia: Fără nicio (sau verb reflexiv:eo) ispravă = fără niciun rezultat; zadarnic. – Din limba slavă (veche) isprava, limba bulgară izprava. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPRAVĂ: ISPRAVĂ s. 1. faptă. (Ce isprava ai mai comis?) 2. aventură. (Își povestea ispravaile din acele verb reflexiv:emuri.) 3. treabă, (popular și ironic) pricopseală, (regional) pricoapsă, (familial și ironic) scofală. (N-a făcut mare isprava.) 4. boroboață, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, trăsnaie, (regional) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Moldova și Bucovina) palotie, (prin Banat) snoabă, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tonoasă, (învechit) bosma. (Ce isprava ai mai comis?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ISPRAVĂ: ISPRÁVĂ substantiv verbal autorizație, izbândă, împuternicire, reușită, succes. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ispravă: ispravă substantiv verbal AUTORIZAȚIE. IZBÎNDĂ. ÎMPUTERNICIRE. REUȘITĂ. SUCCES. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ispravă: isprávă substantiv feminin, genitiv dativ articulat isprăvii; plural isprăvi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ispravă: isprávă substantiv feminin, genitiv dativ articulat isprắvii; plural isprắvi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISPRAVA' ispoveadISPOVEDÍISPOVEDUÍISPRAISPRÁVĂisprăvánieISPRĂVÉNIEisprăvéscISPRĂVÉȘTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ispravă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ispravă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce ispravă ai mai comis? 2. Își povestea ispravăile din acele verb reflexiv:emuri. N-a făcut mare ispravă. Ce ispravă ai mai comis?. Își povestea ispravăile din acele verb reflexiv:emuri. N-a făcut mare ispravă. |
GRAMATICA cuvântului ispravă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ispravă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ispravă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ispravă? Vezi cuvântul ispravă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ispravă?[ is-pra-vă ] Se pare că cuvântul ispravă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ispravă Inţelegi mai uşor cuvântul ispravă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De ispravă = despre oameni de treabă, cumsecade, verb reflexiv:ednic, capabil, cinstit; despre acțiuni însemnat, bun, remarcabil De nici o sau nici de o ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere Fără nici o sau verb reflexiv:eo ispravă = fără nici un rezultat Învechit și regional; în locuţiune adverbiala De ispravă = de îndată, imediat, numaidecît locuțiune adjectiv De ispravă = despre oameni cumsecade, verb reflexiv:ednic; despre acțiuni bun, remarcabil De nici o sau nici de o ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere Fără nici o sau verb reflexiv:eo ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic locuțiune adjectiv De ispravă = despre oameni cumsecade, verb reflexiv:ednic; despre acțiuni bun, remarcabil De nicio sau nici de o ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere Fără nicio sau verb reflexiv:eo ispravă = fără niciun rezultat; zadarnic |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ispravă |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A sau a-i ajunge cuiva cuțitul la os?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|