 | as |
|
| Ispită [ is-pi-tă ] VEZI SINONIME PENTRU ispită PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ispita în mai multe dicționareDefinițiile pentru ispita din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISPITĂ: ISPÍTĂ, ispite, substantiv feminin I. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; tentație, ademenire, seducție; (în concepția religioasă) îndemn pe care îl simte cineva de a săvîrși un păcat. Gătitu-ți-am fagure dulce Din stupii grădinilor mele; Din vița brumată, Spre buzele-ți roșii Își tind tămîioșii Ispita ciorchinelor grele. TOMA, C. vezi 117. Mi-a pierit vederea, judecata mi s-a-ntunecat: O ispită, vai! Ancuțo, sufletul mi l-a mușcat: Mi-am uitat iubirea, te-am uitat pe tine... Și-am făcut alt vis! DAVILA, vezi vezi 86. De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? EMINESCU, O. I 137. 2. (Învechit, numai la plural ) Încercare la care e supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea etc. Destul ispite, destul atîta cercare, Că, luptîndu-vă cu mine, v-ați aprins focul mai tare! CONACHI, P. 87. II. (Învechit) 1. Cercetare, examinare. Te rog să binevoiești a-mi aduna tot ce știi că s-a tipărit sau s-a scris despre monumente, mozaic, monede, ruine vechi din Transilvania... în sfîrșit de tot ce știi dumneata singur prin ispită. KOGĂLNICEANU, S. 197. 2. Experiență. Postelnicul Zimbolici cunoștea proverbul din ispită, dar, fiind om de duh, desprețuia aste prejudiții. NEGRUZZI, S. I 72. Mintea, verb reflexiv:emea și ispita necontenit ne arată A strînge încă mai tare acea dragoste-nchegată. CONACHI, P. 295. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ispită: ispítă (ispíte), substantiv feminin – 1. Cercetare, investigație, studiu, examen. – 2. Efort, sforțare. – 3. Probă, încercare, experiment. – 4. Experiență, cunoaștere directă. – 5. Ademenire, seducere, tentație. limba slavă (veche) ispytĭ, conform limba bulgară ispit (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt învechit, cu excepția ultimului. – derivat ispiti, verb (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să; reflexiv, a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din limba slavă (veche) ispitati (toate uzurile sînt învechit, cu excepția ultimului); ispiteală, substantiv feminin (probă, încercare), învechit; ispititor, adjectiv (ademenitor); ispitaci, adjectiv (capabil, iscusit), format ca iscodaci. Forme diferite ale cuvantului ispita: ispíte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISPITĂ: ISPÍTĂ, ispite, substantiv feminin 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; prin extensie păcat. 2. (învechit) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (învechit) Cercetare, examinare, studiu. 4. (învechit) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISPITĂ: ISPÍTĂ, ispite, substantiv feminin 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; prin extensie păcat. 2. (învechit) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (învechit) Cercetare, examinare, studiu. 4. (învechit) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ispită: ispită forme 1. îndemn spre rău: să te ferească Dumnezeu de ispită! Hristos; 2. ceea ce provoacă ispita: ispitele lumii sunt multe și de tot felul OD.; 3. plural suferințe, nenorociri: trecuse prin fel de fel de ispite și nevoi; 4. experiență, tentativă. [slava ISPYTŬ, cercetare]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ispită: ispítă forme, plural e (vechea slavă ispytŭ, cercetare peste tot; sîrb. ispit, examin). Tentațiune, încercare. Ceĭa ce te face să cazĭ în ispită. A cădea în ispită, a nu putea să te abțiĭ de la păcat. A duce în ispită, a atrage spre păcat. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPITĂ: ISPÍTĂ ispitae forme 1) Motiv care atrage la o acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva (mai ales interzis); tentație. 2) învechit Încercare la care era supus cineva pentru a i se verifica starea morală. /v. a ispiti Forme diferite ale cuvantului ispita: ispitae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ispită: ispită substantiv verbal ANALIZĂ. CERCETARE. DEMERS. EXAMINARE. EXPERIENȚĂ. GREUTATE. INTERVENȚIE. ÎNCERCARE. NECAZ. NEVOIE. OBSERVARE. OBSERVAȚIE. PRACTICĂ. RUTINĂ. SCRUTARE. STUDIERE. STUDIU. SUFERINȚĂ. VICISITUDINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISPITĂ: ISPITĂ s. 1. ademenire, atracție, seducere, seducție, tentație, (învechit) blaznă, iscușenie, năpastă, săblaznă, scandală, (figurat rar) nadă. (N-a rezistat ispita.) 2. greșeală, păcat. (A căzut în ispita.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ispită: ispítă substantiv feminin, genitiv dativ articulat ispítei; plural ispíte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ISPITĂ: ISPÍTĂ s. 1. vezi tentație. 2. vezi păcat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ispită: ispítă substantiv feminin, plural ispíte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISPITA' ISPĂȘITÓRIspirIspirescuISPISÓCISPÍTĂispitáciispitéscISPITÍISPITÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ispită Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ispită dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ISPÍTĂ ispităe forme 1 Motiv care atrage la o acțiune; dorință puternică de a realiza sau a obține ceva mai ales interzis; tentație. N-a rezistat ispită. A căzut în ispită. |
GRAMATICA cuvântului ispită? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ispită. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ispită poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ispită? Vezi cuvântul ispită desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ispită?[ is-pi-tă ] Se pare că cuvântul ispită are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ispită |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A merge sau a călca pe urmele cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ispită are forma: ispíte
