 | as |
|
| Iscusinţă [ is-cu-sin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU iscusinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului iscusinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru iscusinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCUSINȚĂ: ISCUSINȚĂ s. 1. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (popular) meșteșug, meșteșugire, (învechit și regional) meșterie, (regional) apucătură, pricepuție, (învechit) iscusire, marafet, practică. (Demonstra o mare iscusinta în mînuirea...) 2. ingeniozitate, inventivitate, subtilitate. (iscusinta unui procedeu.) 3. artă, dibăcie, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, știință, talent. (Obiect făcut cu multă iscusinta.) 4. agerime, deșteptăciune, dibăcie, inteligență, istețime, îndemînare, pricepere. (iscusinta unei persoane într-o împrejurare dată.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ISCUSINȚĂ: ISCUSÍNȚĂ, (rar) iscusințe și iscusinți, substantiv feminin Îndemînare, dibăcie, abilitate, ingeniozitate, pricepere; prin extensie talent, meșteșug, artă. Era meșter în meseria de păsărar, avînd lațuri presărate cu iscusință. PAS, Z. I 209. Asupra cîrmuirei împărăției n-am nimic să-ți zic, fiindcă tu, cu iscusința ta, știu că ai s-o duci bine. ISPIRESCU, L. 41. Istoricii deosebitelor neamuri laudă talentele, iscusința, vitejia acestor căpitani mari. BĂLCESCU, O. I 24. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ISCUSINȚĂ: ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, substantiv feminin Îndemânare, dibăcie, pricepere; prin extensie talent, artă. – Iscusi + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ISCUSINȚĂ: ISCUSÍNȚĂ, iscusințe, substantiv feminin Îndemânare, dibăcie, pricepere; prin extensie talent, artă. – Iscusi + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ISCUSINȚĂ: ISCUSÍNȚĂ iscusintae forme Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + sufix iscusintaință Forme diferite ale cuvantului iscusinta: iscusintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru iscusință: iscusínță forme, plural e. Calitatea de a fi iscusit, pricepere, îndemănare. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iscusință: iscusínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat iscusínței; plural iscusínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iscusință: iscusínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat iscusínței; plural iscusínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru iscusință: iscusință forme pricepere, agerime de minte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ISCUSINTA' ISCUȘÉNIEiscusíiscusíeiscusímeISCUSÍNȚĂISCUSÍREIscusitiscusitúrăisdat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL iscusință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului iscusință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Demonstra o mare iscusință în mînuirea. Iscusință unui procedeu. Obiect făcut cu multă iscusință. Iscusință unei persoane într-o împrejurare dată. ISCUSÍNȚĂ iscusințăe forme Calitatea de a fi iscusit; îndemânare; dibăcie; abilitate. /a iscusi + sufix iscusințăință. |
GRAMATICA cuvântului iscusință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului iscusință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul iscusință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE iscusinţă? Vezi cuvântul iscusinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iscusinţă?[ is-cu-sin-ţă ] Se pare că cuvântul iscusinţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL iscusință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Forme în sintagma grasă de cotnari?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul iscusință are forma: iscusínțe
