 | as |
|
| Ironic [ i-ro-nic ] VEZI SINONIME PENTRU ironic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ironic în mai multe dicționareDefinițiile pentru ironic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC, -Ă, ironici, -e, adjectiv Care ironizează, căruia îi place să facă ironii; care conține ironii, care exprimă ironia; zeflemitor. vezi sarcastic, caustic. I se păruse că zărește zîmbete ironice la cei din juridic DUMITRIU, N. 114. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. EMINESCU, O. I 134. Englezul era ironic, după cum văzui în urmă. BOLINTINEANU, O. 307. Forme diferite ale cuvantului ironic: ironic-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adjectiv Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din limba franceza ironique, latina ironicus. Forme diferite ale cuvantului ironic: ironic-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC, -Ă, ironici, -ce, adjectiv Căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător. – Din limba franceza ironique, latina ironicus. Forme diferite ale cuvantului ironic: ironic-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ironic: *irónic, -ă adjectiv (vgr. eironikós, latina irónicus). Plin de ironie: om, discurs, surîs, gest ironic. adverb Cu ironie: a surîde ironic. Forme diferite ale cuvantului ironic: ironic-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC2 ironiccă (ironicci, ironicce) Care conține sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs ironic. /<fr. ironique, latina ironicus Forme diferite ale cuvantului ironic: ironiccă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC, -Ă adjectiv care ironizează, care exprimă ironie; înțepător. (< limba franceza ironique, latina ironicus) Forme diferite ale cuvantului ironic: ironic-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC, -Ă adjectiv Care face ironii, care exprimă o ironie; înțepător. [conform limba franceza ironique]. Forme diferite ale cuvantului ironic: ironic-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IRONIC: IRONIC adjectiv persiflant, persiflator, zeflemist, zeflemitor, (figurat) înțepător. (Ton ironic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IRÓNIC: IRÓNIC1 adverb Cu ironie; batjocoritor. /<fr. ironique, latina ironicus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ironic: irónic adjectiv masculin, plural irónici; forme singular irónică, plural irónice Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ironic: irónic adjectiv masculin, plural irónici; forme irónică, plural irónice Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ironic: ironic a. cu ironie: ton ironic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'IRONIC' irodíeirodiéceirodíțăIrofteiaIRÓNICIRONÍEironísmironístironístă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ironic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ironic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii IRÓNIC2 ironiccă ironicci, ironicce Care conține sau exprimă o ironie; batjocoritor; zeflemitor. Surâs ironic. Ton ironic. Ton ironic. |
GRAMATICA cuvântului ironic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ironic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ironic poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ironic? Vezi cuvântul ironic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ironic?[ i-ro-nic ] Se pare că cuvântul ironic are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ironic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Breaza substantiv feminin articulat în sintagma ca la breaza?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
