 | as |
|
| Iris [ i-ris ] VEZI SINONIME PENTRU iris PE ESINONIME.COM definiția cuvântului iris în mai multe dicționareDefinițiile pentru iris din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS2, irisuri, substantiv neutru 1. Membrană circulară, colorată, a ochiului, situată între cornee și partea anterioară a cristalinului și în mijlocul căreia se găsește pupila. Maria are ochii foarte frumoși, castanii, cu fire de aur în iris. C. PETRESCU, Î. I 22. Ce s-o fi reflectînd oare în lentilele acelor ochi mari și blînzi, cu irisul negru ca păcura. BART, S. M. 84. Aprinzîndu-și irisul galbăn ca aurul subt pleoapa lăsată pe obraz, [papagalul] își întindea aripile. ANGHEL, PR. 43. 2. Diafragmă compusă din mai multe piese care are în centru un orificiu cu diametrul variabil, folosită la unele instrumente optice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul dendrofloricol dă următoarea definitie pentru IRIS: IRIS L., STÎNJENEL, fam. Iridaceae. Gen originar din zonele temperate ale Asiei, din America de N, nordul Africii și Europa, peste 150 specii, cu rizomi sau bulbi. Flori (un ovar cu un stil simplu, 3 stigmate de aceeași formă și culoare cu foliolele periantului, 3 stamine) cu miros delicat, divers colorate, apar dintr-un înveliș pergamentos. Periantul este format din 6 foliole; 3 interne, mai mici, îndreptate în sus, semicurbate spre mijlocul florii și 3 externe; mai mari decît primele, îndoite în afară de la mijloc. Frunze, enziforme. Definiție sursă: Dicționar dendrofloricol |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru iris: íris n., plural urĭ (în franceză iris, despre vgr. íris, íridos, curcubeŭ, care e și numele uneĭ zeițe mitologice care era trimeasa zeilor. vezi iride). anatomie Membrana circulară retráctilă dintre cornee și fața anterioară a cristalinuluĭ și care, după indivizĭ, e colorată în cafeniŭ închis (aproape negru), galben albastru, cenușiŭ, verde. minerit O varietate de cŭarț care prezentă colorile curcubeuluĭ cînd o crăpĭ. S. m., plural irișĭ. Zool. Un fel de fluture. botanică Planta numită popular stînjinel. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IRIS: IRIS s. I. (botanică) 1. (Iris pseudacorus) stînjenel, stînjen de baltă, stînjen galben, (regional) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă. 2. (Iris germanica) stînjen, stînjenel, (regional) ceapă, cocoș, cocoșel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stînjeniță, tulipan, coada-cocoșului, cosița-fetelor, floare-vînătă, frunză-lată, iarbă-lată. 3. (Iris variegata) stînjen, stînjenel, (regional) lilion păsăresc. II. (anatomie) (popular) arcul ochiului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS I. substantiv neutru 1. curcubeu, spectru solar. 2. membrană colorată circulară a ochiului, așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. II. substantiv masculin plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; stânjenel. (< limba franceza , latina iris) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS, (I) irisuri, substantiv neutru, (II) iriși, substantiv masculin I. substantiv neutru 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (botanică) Stânjenel. – Din limba franceza , latina iris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS, (I) irisuri, substantiv neutru, (II) iriși, substantiv masculin I. substantiv neutru 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (botanică) Stânjenel. – Din limba franceza , latina iris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IRIS: IRIS (în mitologia greacă), zeița curcubeului. Fiica lui Thaumas și a oceanidei Electra și soră a Harpiilor, Iris o slujea pe Hera, fiind în același timp curieră acesteia și a lui Zeus. Reprezentată ca o tânără fecioară cu aripi de aur. Simbol personificat al curcubeului, Iris era considerată mesageră între zei și oameni. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS substantiv neutru 1. ((livresc)) Curcubeu, spectru solar. 2. Membrană colorată circulară a ochiului așezată între cornee și partea anterioară a cristalinului, străbătută de pupilă. 3. Diafragmă a unor aparate optice, care are în centru un orificiu cu diametru variabil. [< limba franceza iris, latina iris]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Mic dicționar mitologic greco-roman dă următoarea definitie pentru Iris: Iris, fiica lui Thaumas și a Electrei și soră cu harpiile. Simboliza curcubeul și îndeplinea printre muritori funcția de mesageră a zeilor. Iris îi slujea cu precădere pe Zeus și pe Hera. Definiție sursă: Mic dicționar mitologic greco-roman |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS1 irisuri n. Membrană colorată a ochiului situată între cornee și cristalin (în mijlocul căreia se găsește pupila). /<lat., limba franceza iris Forme diferite ale cuvantului iris: irisuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS substantiv masculin Plantă erbacee perenă cu frunze lungi și cu flori mari, violete, albe sau galbene; (popular) stânjenel. [< limba franceza iris]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IRIS: IRIS, asteroid descoperit în 1847. Are diametrul de 21,01 m, perioada de rotație de 7,1 ore, iar cea de revoluție de 3,69 ani. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IRIS: ÍRIS1, iriși, substantiv masculin (botanică) Stînjenel. Vezi lungi terase suspendate, cu iriși de argint aprinși. CAZIMIR, L. U. 40. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru iris: iris n. 1. perdea felurit colorată ce înconjoară pupila ochiului; 2. plantă numită vulgar stânjinel. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru iriș: íriș adjectiv masculin singular și adverb (regional) tare, sănătos; adevărat, curat. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Iris: Iris forme 1. mitologie mesagera zeilor, metamorfozată de Junona în curcubeu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iris: íris2 (membrană a ochiului, diafragmă) substantiv neutru, plural írisuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iris: íris (anatomie, fizică) substantiv neutru, plural írisuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru iris: íris1 (plantă) substantiv masculin, plural íriși Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru iris: íris (botanică) substantiv masculin, plural íriși Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'IRIS' IrimițăIRINAirindeáiriócÍRISirisélnicirítIRITÁIRITÁBIL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL iris Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului iris dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÍRIS1 irisuri n. |
GRAMATICA cuvântului iris? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului iris. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul iris poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE iris? Vezi cuvântul iris desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul iris?[ i-ris ] Se pare că cuvântul iris are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL iris |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala de-a înotul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul iris are forma: írisuri
