eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ireprosabil


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ireproşabil [ i-re-pro-şa-bil ]
VEZI SINONIME PENTRU ireproşabil PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului ireprosabil în mai multe dicționare

Definițiile pentru ireprosabil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adjectiv Care este fără cusur, căruia nu i se poate reproșa nimic, căruia nu i se poate găsi nici o vină, impecabil. vezi corect. Un meșter ireproșabil. ▭ Primește de la el lungi epistole, cu un dictando ireproșabil. GALACTION, O. I 124. Sînt unele pagini din toate punctele de vedere ireproșabile. GHEREA, ST. Hristos I 287.
       • (Adverbial) Ireproșabil în negru îmbrăcat, În frac... ANGHEL-IOSIF, C. M. I 44.
Forme diferite ale cuvantului ireprosabil: ireprosabil-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IREPROȘABIL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adjectiv Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil.
♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit.

– Din limba franceza irréprochable.
Forme diferite ale cuvantului ireprosabil: ireprosabil-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IREPROȘABIL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘÁBIL, -Ă, ireproșabili, -e, adjectiv Căruia nu i se poate reproșa nimic; care este fără cusur, fără greșeli; desăvârșit, impecabil, perfect, nereproșabil.
♦ (Adverbial) Fără cusur, în mod desăvârșit.

– Din limba franceza irréprochable.
Forme diferite ale cuvantului ireprosabil: ireprosabil-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ireproșabil
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ireproșabil:
*ireproșábil, -ă adjectiv (în franceză irréprochable. vezi reproș). Căruĭa nu i se poate face nicĭ un reproș, foarte bun, perfect: elev, lucru ireproșabil. adverb În mod ireproșabil: a cînta ireproșabil.
Forme diferite ale cuvantului ireprosabil: ireprosabil-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

IREPROȘABIL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘÁBIL2 ireprosabilă (ireprosabili, ireprosabile) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil. /<fr. irréprochable
Forme diferite ale cuvantului ireprosabil: ireprosabilă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

IREPROȘABIL
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘABIL adjectiv

1. desăvîrșit, impecabil, perfect. (Un serviciu hotelier ireprosabil.)

2. exemplar, impecabil, pilduitor. (O comportare ireprosabil.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

IREPROȘABIL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘÁBIL, -Ă adjectiv (și adverb) fără cusur, foarte corect, impecabil. (< limba franceza irréprochable)
Forme diferite ale cuvantului ireprosabil: ireprosabil-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

ireproșabil
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ireproșabil:
ireproșábil (-re-pro-) adjectiv masculin, plural ireproșábili; forme ireproșábilă, plural ireproșábile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

IREPROȘABIL, -Ă
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL, -Ă:
IREPROȘÁBIL, -Ă adjectiv Fără cusur, foarte corect, impecabil. [conform limba franceza irréprochable].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

IREPROȘABIL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IREPROȘABIL:
IREPROȘÁBIL1 adverb În mod desăvârșit; la perfecție. /<fr. irréprochable
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ireproșabil
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ireproșabil:
ireproșabil a. ce nu merită nici un reproș.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ireproșabil
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ireproșabil:
ireproșábil adjectiv masculin reproșabil
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IREPROSABIL'
IreparabilIrepetabilIREPREHENSÍBIL, -ĂirepresíbilIREPROȘÁBILireproșabilitáteirésIr/escuIRESINE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ireproșabil
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ireproșabil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
IREPROȘÁBIL2 ireproșabilă ireproșabili, ireproșabile Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; complet; perfect; desăvârșit; impecabil.
Un serviciu hotelier ireproșabil.
O comportare ireproșabil.
Un serviciu hotelier ireproșabil.
O comportare ireproșabil.

GRAMATICA cuvântului ireproșabil?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ireproșabil.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ireproșabil poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ireproșabil sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE ireproşabil?
Vezi cuvântul ireproşabil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ireproşabil?
[ i-re-pro-şa-bil ]
Se pare că cuvântul ireproşabil are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ireproșabil

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-și lua vorba înapoi?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
leucoree
a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete
a-și retrage vorba, făgăduiala făcută; a reveni asupra celor spuse, rectificându-le
plantă acvatică submersă, cu frunze rigide dințate, cu flori albe, deschise la suprafața apei stratiotes aloides
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app