 | as |
|
| Ioan [ ioan ] VEZI SINONIME PENTRU ioan PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ioan în mai multe dicționareDefinițiile pentru ioan din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IOAN: IOAN, numele a opt suverani ai Imp. Bizantin. Mai importanți: 1. Ioan I Tzimiskes (969-976). Comandant militar care, inițial, l-a sprijinit pe Nicefor II Focas apoi, împreună cu împărăteasa Teofano, l-au asasinat, preluând tronul. A luptat împotriva lui Sveatoslav (971) și a supus partea de NE a Bulgariei; în anii 974-975, a recucerit o mare parte parte din Siria. 2. Ioan II Comnen (1118-1143). A luptat împotriva pecenegilor (1121), venețienilor (1123-1126), sârbilor (1124), ungurilor (1129), turcilor selgiucizi și l-a obligat pe Raymond de Poitiers, principele Antiohiei, să-l recunoască drept suzeran. 3. Ioan III Ducas Vatațes, suveran al Imp. Bizantin de la Niceea (1222-1254). A purtat lupte cu Imp. Latin, a cucerit terit. din Asia Mică, precum și ins. Samos, Lesbos ș.a (1225). 4. Ioan V Paleolog (1341-1391), efectiv din 1354 (sau 1355). Domnia i-a fost tulburată de războiul civil dintre gruparea Cantacuzinilor și cea a Paleologilor; în 1369, a acceptat unirea cu Biserica Romei. În timpul său, otomanii cuceresc o parte din stăpânirile bizantine, din 1373, imperiul devenind vasal față de aceștia. 5. Ioan VI Cantacuzino (1341-1354 sau 1355), exponent al intereselor marii aristocrații. A înăbușit răscoala zeloților din Salonic (1349) și a pierdut însemnate terit. în lupta cu Ștefan Dușan (din 1347), cu toate că făcuse apel la ajutorul otomanilor. 6. Ioan VIII Paleolog (1425-1448). În încercarea de a obține sprijinul Occidentului împotriva turcilor otomani, a acceptat unirea bisericilor din Constantinopol și Roma (Conciliul de la Ferrra-Florența, 1438-1445), care nu a fost pusă în practică. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IOAN: IOAN (JOᾹO [juãu]), numele a șase regi ai Portugaliei. Mai importanți: 1. Ioan I cel Mare (1385-1433). Mare maestru al ordinului de Aviz (1364), fiu nelegitim al regelui Pedro I (1357-1367), regent (din 1383), a fost proclamat rege (oct. 1384) și ales de cortes-uri la Coimbra (apr. 1385), întemeind dinastia de Aviz. A desfășurat o politică de centralizare a statului și i-a învins pe castilieni la Aljubarrota (1385); prin cucerirea Ceutei de la mauri (1415) începe expansiunea portugheză în Africa. 2. Ioan II (1481-1495). A reprimat, în 1483, răscoala condusă de Ferdinand de Bragança; a încurajat explorările geografice și a semnat cu Spania, în 1494, Tratatul de la Tordesillas prin delimitarea zonelor portugheză și spaniolă din Lumea Nouă. 3. Ioan IV (1640-1656), întemeietorul dinastiei de Bragança. Proclamat rege după ce a participat la revolta Portugaliei împotriva lui Filip IV, regele Spaniei. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan, sfânt, unul dintre cei patru evangheliști, originar din Galileea, de meserie pescar, fost ucenic al lui Ioan Botezătorul. Face parte dintre cei 12 apostoli aleși de Iisus și este cel mai tânăr și mai iubit de El. Prezent la răstignire, Iisus îi dă în grijă pe sfânta Sa maică, îl însoțește pe Petru în activitatea sa misionară în Iudeea, Galileea și Samaria, ia parte la Sinodul de la Ierusalim și este socotit unul dintre stâlpii Bisericii. Din Efes este exilat în insula Patmos, unde are revelația pe care a consemnat-o în Apocalipsă. Revenit la Efes, a scris la scurt timp după evanghelie și cele trei epistole ale sale. Este sărbătorit la 8 mai. • Evanghelia după Ioan vezi evanghelie. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru IOAN: IOAN (JEAN [jã]), numele a doi regi ai Franței. Mai important: Ioan II cel Bun (1350-1364). Înfrânt la Poitiers de armata engleză, condusă de Eduard (Prințul Negru) (sept. 1356), a fost luat în captivitate și dus la Londra, unde a rămas până în 1362, perioadă în care fiul său, Carol V, a condus ca regent, reprimând Jacqueria și răscoalele orășenilor din Paris, condusă de Ettiene Marcel. Eliberat în urma Tratatului de la Brétigny (1360), prin care se obliga să plătească 4 termen militar scuzi răscumpărare și să cedeze, ca zălog, Aquitania. Întrucât nu a putut să-și onoreze obligațiile, s-a reîntors la Londra, unde a și murit. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan m. numele mai multor Domni români: IOAN VODĂ CEL CUMPLIT, Domnul Moldovei, Armean de origină, crud și răsbunător: îngropa de vii boieri, episcopi și călugări; mazilit de Turci, se răsculă asupră-le și-i învinse în diferite rânduri, dar fu cumplit bătut la Cahul (1573); prins prin trădare, Fu legat de coadele a două cămile și sfâșiat (1572-1574). ║ IOAN POTCOAVĂ, Domnul Moldovei, fratele celui precedent (1577). ║ IOAN II (Sasul), vezi Iancu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan m. numele unui mare număr de sfinți: IOAN BOTEZĂTORUL (St.), vărul și înaintemergătorul lui Isus, decapitat din porunca lui Irod (32); prăznuit la 7 Ianuarie. ║ IOAN EVANGELISTUL (St.), unul din cei 12 apostoli, autorul unei Evanghelii și al Apocalipsului (7-101): serbat 8 Maiu. ║ IOAN (St.), vezi Hristostom, Damaschin, Scărariu. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan sau Ion (scurtat Io) m. numele inițial în titulatura Domnilor români: Ion Mateiu-Voevod și Domn a toată Țara Ungro-Vlahiei. [Acest nume ar veni dela Ioan I sau Ioanițiu, primul împărat al Ungro-Vlahilor]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan m. numele unui rege francez IOAN CEL BUN (1350-1364) și a unui rege englez IOAN FĂRĂ PĂMÂNT, fiul lui Henric II, care acordă supușilor săi revoltați Carta cea mare (1190-1216). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan n. nume a 7 împărați din Orient: Zimisce, Comnen, Vatațe, Duca, Lascaris, Paleolog, Cantacuzen ( vezi aceste nume). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan m. nume a 6 regi din Portugalia (1385-1826) si a 3 regi din Suedia (1216-1591). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ioan: Ioan m. nume a 23 papi (523-1415). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'IOAN' înzuáIoIoabIoachimIoanIoan-MarcuIoanaIoanășIoan/ca |
GRAMATICA cuvântului Ioan? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ioan. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Ioan poate fi: |
CUM DESPART ÎN SILABE ioan? Vezi cuvântul ioan desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ioan?[ ioan ] Se pare că cuvântul ioan are o silabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ adjectival; în sintagma roșu cardinal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
