 | as |
|
| învrednici [ în-vred-ni-ci ] VEZI SINONIME PENTRU învrednici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invrednici în mai multe dicționareDefinițiile pentru invrednici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învrednici (forma la infinitiv) A învrednici conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVREDNICI: ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv 1. (În construcții negative) A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. Nu se învrednicise a avea și el măcar un copil. ISPIRESCU, L. 41. Nu m-am învrednicit să-l văz pînacuma. CARAGIALE, O. III 204. Mare de inimă, iar de gură și mai mare... nu se învrednicise de o viață mai bună. CREANGĂ, A. 134. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... Tu ești mîndru că te vei învrednici Să spui, mîine, Clarei doamnii ce-au făcut aci boierii. DAVILA, vezi vezi 21. De-așa verb reflexiv:emi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii. EMINESCU, O. I 149. Bine îmi pare că m-am învrednicit să văd Beligradu cu ochii. ALECSANDRI, T. I 310. ♦ tranzitiv (În credințele religioase; subiectul e dumnezeu) A acorda favoarea, avantajul, norocul de a... Doamne!... M-ai învrednicit a trăi pînă acum. ALECSANDRI, T. 151. Dumnezeule! dumnezeule! mulțămescu-ți că m-ai învrednicit a mai videa încă o dată lumina soarelui. DRĂGHICI, R. 139. ♦ tranzitiv (Învechit) A merita. (Atestat în forma verb reflexiv:ednici) Fraților, întrebă, ce socotiți? Ce pedeapsă verb reflexiv:ednicește omul acesta? NEGRUZZI, S. I 229. 3. A găsi de cuviință, a binevoi, a catadicsi. Deși au trecut cîteva zile, nu ne-am învrednicit nici unul să mergem pînă la el. SAHIA, N. 115. Dar tu... Nu te-nvrednicești Să spui ce crai mare ești? TEODORESCU, P. P. 105. – Variantă: (învechit) verb reflexiv:ednicí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru învrednici: învrednicí, învrednicesc verb IV 1. tranzitiv (Subiectul este Dumnezeu, pronia cerească, iar complementul este omul) A găsi pe cineva verb reflexiv:ednic și a-i acorda harul divin, grația cerească, favoarea de a avea parte de ceva. 2. reflexiv A fi părtaș la harul dumnezeiesc. 3. reflexiv A se dovedi verb reflexiv:ednic, capabil de ceva. ♦ A avea cinstea, norocul să... ♦ A binevoi, a găsi de cuviință să... – Din prefix în- + verb reflexiv:ednic. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVREDNICI: ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv 1. A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ tranzitiv (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi. – În + verb reflexiv:ednic. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVREDNICI: ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, verb IV. reflexiv 1. A se dovedi verb reflexiv:ednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuși. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ tranzitiv (Rar) A acorda favoarea, cinstea de a... 3. A găsi de cuviință; a binevoi, a catadicsi. – În + verb reflexiv:ednic. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învrednici: învrednicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrednicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învredniceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învredniceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învrednici: învrednicí (a invrednici) verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea învrednicéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea învredniceá; conjunctiv prezent 3 să învredniceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învrednici: învrednici verb vezi BINEVOI. MERITA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVREDNICI' ÎNVRÂSTÁÎNVRÂSTÁREÎNVRÂSTÁTînvrășuléscÎNVREDNICÍÎNVRÎSTÁÎNVRÎSTÁREÎNVRÎSTÁTÎNVẮȚ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învrednici Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învrednici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii învrednicí a învrednici verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea învrednicéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea învredniceá; conjunctiv prezent 3 să învredniceáscă. |
GRAMATICA cuvântului învrednici? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învrednici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învrednici poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE învrednici? Vezi cuvântul învrednici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învrednici?[ în-vred-ni-ci ] Se pare că cuvântul învrednici are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învrednici |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A veni vorba de sau despre cineva sau ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
