 | as |
|
| învrăjbitor [ în-vrăj-bi-tor ] VEZI SINONIME PENTRU învrăjbitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invrajbitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru invrajbitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBITÓR: ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care seamănă verb reflexiv:ajbă, discordie, dușmănie. Învrăjbitorii de popoare Au încercat să ne despartă. BENIUC, vezi 103. Forme diferite ale cuvantului invrajbitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBITÓR: ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care seamănă verb reflexiv:ajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului invrajbitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBITÓR: ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care seamănă verb reflexiv:ajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului invrajbitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBITÓR: ÎNVRĂJBITÓR invrajbitoroáre (invrajbitoróri, invrajbitoroáre) și substantival Care învrăjbește; care stârnește verb reflexiv:ajbă între oameni. /a învrăjbi + sufix invrajbitortor Forme diferite ale cuvantului invrajbitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învrăjbitor: învrăjbitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural învrăjbitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural învrăjbitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învrăjbitor: învrăjbitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural învrăjbitóri; forme singular și plural învrăjbitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru învrăjbitor: învrăjbitor a. și m. care învrăjbește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVRAJBITOR' InvolutivÎNVRĂJBÍÎNVRĂJBÍREÎNVRĂJBÍTÎNVRĂJBITÓRînvrăjbitúrăÎNVRĂJMĂȘÍînvrăjmășíreînvrăjmășít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învrăjbitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învrăjbitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNVRĂJBITÓR învrăjbitoroáre învrăjbitoróri, învrăjbitoroáre și substantival Care învrăjbește; care stârnește verb reflexiv:ajbă între oameni. /a învrăjbi + sufix învrăjbitortor. |
GRAMATICA cuvântului învrăjbitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învrăjbitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învrăjbitor poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învrăjbitor? Vezi cuvântul învrăjbitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învrăjbitor?[ în-vrăj-bi-tor ] Se pare că cuvântul învrăjbitor are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Monstru sacru?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învrăjbitor are forma: învrăjbitóri
