eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție invrajbi


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
învrăjbi [ în-vrăj-bi ]
VEZI SINONIME PENTRU învrăjbi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului invrajbi în mai multe dicționare

Definițiile pentru invrajbi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a învrăjbi
Verbul: a învrăjbi (forma la infinitiv)
A învrăjbi conjugat la timpul prezent:
  • eu învrăjbesc
  • tu învrăjbești
  • el ea învrăjbește
  • noi învrăjbim
  • voi învrăjbiți
  • ei ele învrăjbesc
VEZI VERBUL a învrăjbi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI:
ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, verb IV.

1. reflexiv reciproc. A se afla în raporturi de dușmănie, a intra în verb reflexiv:ajbă, a se certa, a se dușmăni. Era un bujor de flăcău... se-nvrăjbeau toate fetele din pricina lui. spaniolă POPESCU, M. G. 46. În urmă-i urlă a urei aiurare, Zîmbind, cînd, să-l sfîșie, cei răi se învrăjbesc. MACEDONSKI, O. I 109. Cum se pot învrăjbi oamenii din nimica toată! CREANGĂ, A. 60.
       • figurat Cititorul... simte în sine mintea învrăjbindu-se cu urechea. ODOBESCU, S. III 86. Cu a mea inimă amară Sufletu-mi s-au învrăjbit! ALECSANDRI, P. A. 38.
       • tranzitiv Amoriul, vicleanul șerpe, prin Eva, iubita mea, Din brațe-i mă izgoniră și mă învrăjbi cu ea. CONACHI, P. 134.

2. tranzitiv A înfuria, a mînia, a supăra, a întărîta, a instiga la revoltă. Toate aceste gîndiri îmi înfierbîntau capul și-mi învrăjbeau inima. VLAHUȚĂ, O. A. 149.
       • reflexiv Într-acel locuțiune.. apele se-nvrăjbesc și se sfredelesc în adînci vîrtejuri. ODOBESCU, S. I 144.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNVRĂJBI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI:
ÎNVRĂJBI verb

1. a se certa, a se supăra, (popular) a se bălăbăni, a se gîlcevi, a se sfădi, (învechit și regional) a se pricinui, (regional) a se cîrti, a se pricini, (Moldova) a se cîrcoti, (prin Olt.) a se rohoti, (învechit) a se pîrî, a se prici, a se prigoni, (familial figurat) a se strica. (S-a invrajbi cu toți prietenii.)

2. a (se) dezbina, (învechit) a (se) despărți, a (se) dezuni. (De ce s-au invrajbi astfel?)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNVRĂJBI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI:
ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, verb IV.

1. reflexiv recipr. A intra în verb reflexiv:ajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși.
♦ tranzitiv A semăna verb reflexiv:ajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta.

– În + verb reflexiv:ajbă.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNVRĂJBI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVRĂJBI:
ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, verb IV.

1. reflexiv recipr. A intra în verb reflexiv:ajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși.
♦ tranzitiv A semăna verb reflexiv:ajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși.

2. tranzitiv și reflexiv A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta.

– În + verb reflexiv:ajbă.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

învrăjbi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învrăjbi:
învrăjbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrăjbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învrăjbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învrăjbeáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

învrăjbi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învrăjbi:
învrăjbí (a invrajbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrăjbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învrăjbeá; conjunctiv prezent 3 să învrăjbeáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INVRAJBI'
involútInvoluțieINVOLUȚIÚNEInvolutivÎNVRĂJBÍÎNVRĂJBÍREÎNVRĂJBÍTÎNVRĂJBITÓRînvrăjbitúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVRĂJBI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învrăjbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-a ÎnvrĂjbi cu toți prietenii.
De ce s-au ÎnvrĂjbi astfel?.
învrăjbí a ÎnvrĂjbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învrăjbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învrăjbeá; conjunctiv prezent 3 să învrăjbeáscă.

GRAMATICA cuvântului ÎNVRĂJBI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învrăjbi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVRĂJBI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE învrăjbi?
    Vezi cuvântul învrăjbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învrăjbi?
    [ în-vrăj-bi ]
    Se pare că cuvântul învrăjbi are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNVRĂJBI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A mătrăși din lumea asta?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    într-un raport anumit și constant față de realitate
    sistem de versificație a cărui structură are la bază troheul
    a ucide
    formă de organizare superioară a producției, în cadrul căreia produsele se obțin în condiții de adâncă divizare a procesului tehnologic
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app