 | as |
|
| învolburare [ în-vol-bu-ra-re ] VEZI SINONIME PENTRU învolburare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului involburare în mai multe dicționareDefinițiile pentru involburare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURARE: ÎNVOLBURARE s. 1. învîrtejire, zbatere, (regional) vîrtejuire. (involburare mării.) 2. agitație, clocot, frămîntare, freamăt, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (involburare apelor vijelioase.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURARE: ÎNVOLBURÁRE, învolburări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vîrtej. Alte învolburări de flăcări se zăreau mai jos de Ruginoasa. REBREANU, R. II 159. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURARE: ÎNVOLBURÁRE, învolburări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej. – vezi învolbura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVOLBURARE: ÎNVOLBURÁRE, învolburări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej. – vezi învolbura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învolburare: învolburáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învolburării; plural învolburări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învolburare: învolburáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat învolburắrii; plural învolburắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVOLBURARE' ÎNVOLBÁREînvolbátînvólburÎNVOLBURÁÎNVOLBURÁREÎNVOLBURÁTînvoldorítÎNVÓLTÎNVOLTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învolburare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învolburare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii învolburare mării. învolburare apelor vijelioase. învolburare mării. |
GRAMATICA cuvântului învolburare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învolburare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învolburare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învolburare? Vezi cuvântul învolburare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învolburare?[ în-vol-bu-ra-re ] Se pare că cuvântul învolburare are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învolburare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cecitate verbală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învolburare are forma: învolburări
