|
învoinici [ în-vo-i-ni-ci ] VEZI SINONIME PENTRU învoinici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invoinici în mai multe dicționareDefinițiile pentru invoinici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a învoinici (forma la infinitiv) A învoinici conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învoinici: învoinicí (a invoinici) (rar) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învoinicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învoiniceá; conjunctiv prezent 3 să învoiniceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învoinici: învoinicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învoinicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învoiniceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învoiniceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVOINICI: ÎNVOINICÍ, învoinicesc, verb IV. reflexiv (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVOINICI: ÎNVOINICÍ, învoinicesc, verb IV. reflexiv (Rar) A deveni voinic, a se înzdrăveni. – În + voinic. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVOINICI' invocatórînvoealăÎNVOÍÎNVOIÁLĂÎNVOINICÍînvoințáînvoințáreînvoințézÎNVOIOȘÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVOINICI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învoinici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii învoinicí a Învoinici rar verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învoinicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învoiniceá; conjunctiv prezent 3 să învoiniceáscă. |
GRAMATICA cuvântului ÎNVOINICI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învoinici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVOINICI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE învoinici? Vezi cuvântul învoinici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învoinici?[ în-vo-i-ni-ci ] Se pare că cuvântul învoinici are cinci silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în limbajul copiilor; substantivat a face nani?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|