 | as |
|
| învoială [ în-vo-ia-lă ] VEZI SINONIME PENTRU învoială PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invoiala în mai multe dicționareDefinițiile pentru invoiala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVOIALĂ: ÎNVOIÁLĂ, învoieli, substantiv feminin 1. Înțelegere, învoire, convenție, aranjament, pact. Această învoială a oamenilor a se opri de la unele fapte firești și pe altele a le face ca să poată trăi împreună se numește contract social. BĂLCESCU, O. I 355. Știi învoiala care o ai cu stăpînul nostru. ȘEZ. IX 68. • Locuţiune adverbiala Prin bună învoială = prin bună înțelegere. • Expresia: A face (sau a cădea, a sta la) învoială = a se învoi, a se înțelege, a fi de acord. Am fost silit să stau la învoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7. Să facem între noi o învoială. ODOBESCU, S. III 45. 2. Tîrg, tocmeală; prin extensie angajare, contract. Astăzi se hotărăște simbria și se reînnoiește învoiala cu stăpînul. EMINESCU, N. 141. • (În orînduirea burghezo-moșierească) Învoială (agricolă) = contract agricol cu caracter de exploatare între moșier sau arendaș și țăranii muncitori. N-au cu cine face învoielile, că arendașii de páici sînt morți. DUMITRIU, N. 122. Miron Iuga lăsase baltă la Amara pregătirea învoielilor pentru munca pămînturilor. REBREANU, R. I 255. Învoielile agricole, deși sînt obligațiuni de natură civilă, sînt executate, la nevoie, de către autorități, manu militari (= cu ajutorul armatei), ca și așa-numita, în dreptul penal, «munca silnică». CARAGIALE, O. III 181. 3. (Rar) Permisie, voie, îngăduire. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVOIALĂ: ÎNVOIALĂ s. 1. înțelegere, (regional) tocmă, (prin Banat) pogoadă, (prin Olt. și Banat) pogodeală. (Au ajuns la invoiala în privința prețului.) 2. acord, aranjament, combinație, contract, convenție, înțelegere, învoire, legămînt, pact, tranzacție, (învechit și popular) legătură, (popular) tîrg, tocmeală, tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (învechit) așezămînt, cuvînt, simfonie, sulf, șart, (argotic) șustă. (Conform invoiala...) 3. acord, înțelegere, vorbă. (Așa ne-a fost invoiala?) 4. acord, aprobare, asentiment, aviz, consimțămînt, consimțire, încuviințare, îngăduință, învoire, permisiune, voie, voință, verb reflexiv:ere, (învechit și regional) poslușanie, slobozenie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (învechit) concurs, pozvol, sfat, volnicie. (Nu se face nimic fără invoiala lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNVOIALĂ: ÎNVOIÁLĂ (< învoi) substantiv feminin 1. Înțelegere, învoire, aranjament. 2. Târg, tocmeală. ♦ Învoieli agricole = (în România între 1866 și 1945) contracte încheiate între marii proprietari, pe de o parte, și țăranii lipsiți de pământ sau cu pământ puțin, pe de altă parte, la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ cu condiția plății unei arenzi sau la angajarea țăranilor la munci pe moșie cu inventarul lor; tocmeli agricole. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVOIALĂ: ÎNVOIÁLĂ, învoieli, substantiv feminin 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; prin extensie angajare. • Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + sufix -eală. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVOIALĂ: ÎNVOIÁLĂ, învoieli, substantiv feminin 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; prin extensie angajare. • Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + sufix -eală. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVOIALĂ: ÎNVOIÁLĂ invoialaiéli forme vezi A ÎNVOI. • A cădea la invoiala a se înțelege reciproc. Prin bună invoiala prin înțelegere reciprocă. /a învoi + sufix invoialaeală Forme diferite ale cuvantului invoiala: iéli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învoială: învoiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat învoiélii; plural învoiéli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învoială: învoiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat învoiélii; plural învoiéli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVOIALA' INVOCAȚIÚNEinvocatórînvoealăÎNVOÍÎNVOIÁLĂÎNVOINICÍînvoințáînvoințáreînvoințéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învoială Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învoială dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Au ajuns la învoială în privința prețului. Conform învoială. Așa ne-a fost învoială? 4. Nu se face nimic fără învoială lui. Au ajuns la învoială în privința prețului. Așa ne-a fost învoială? 4. ÎNVOIÁLĂ învoialăiéli forme vezi A ÎNVOI. • A cădea la învoială a se înțelege reciproc. Prin bună învoială prin înțelegere reciprocă. /a învoi + sufix învoialăeală. |
GRAMATICA cuvântului învoială? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învoială. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învoială poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE învoială? Vezi cuvântul învoială desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învoială?[ în-vo-ia-lă ] Se pare că cuvântul învoială are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL învoială Inţelegi mai uşor cuvântul învoială dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Prin bună învoială = prin bună înțelegere A face sau a cădea, a sta la învoială = a se învoi, a se înțelege, a fi de acord În orînduirea burghezo-moșierească Învoială agricolă = contract agricol cu caracter de exploatare între moșier sau arendaș și țăranii muncitori ♦ Învoieli agricole = în România între 1866 și 1945 contracte încheiate între marii proprietari, pe de o parte, și țăranii lipsiți de pământ sau cu pământ puțin, pe de altă parte, la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ cu condiția plății unei arenzi sau la angajarea țăranilor la munci pe moșie cu inventarul lor; tocmeli agricole Învoială agricolă = tocmeală agricolă Învoială agricolă = tocmeală agricolă |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învoială |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A întoarce foaia sau a o întoarce pe foaia cealaltă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învoială are forma: învoiéli
