 | as |
|
| învoi [ în-vo-i ] VEZI SINONIME PENTRU învoi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invoi în mai multe dicționareDefinițiile pentru invoi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învoi (forma la infinitiv) A învoi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVOI: ÎNVOÍ, învoiesc, verb IV. 1. reflexiv reciproc. A face cu cineva o învoială, a ajunge la o înțelegere, a cădea de acord. Dar, ca să nu mai știe satul, Putem ușor a ne-nvoi: Tu lasă-n pacoste vînatul, Căci eu renunț de-a pescui. COȘBUC, P. II 175. Se învoiră să se ia la luptă dreaptă. ISPIRESCU, L. 87. Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață verb reflexiv:eo cîțiva din nobilii prinși... se învoiră apoi a amîna pentru cîtăva verb reflexiv:eme moartea unora dintr-înșii. BĂLCESCU, O. II 259. 2. reflexiv A fi de aceeași părere cu cineva, a se declara de acord cu ceva, a accepta, a primi, a consimți la ceva. E mulțumit că alde fiică-sa s-au învoit îndată cu planul lui. spaniolă POPESCU, M. G. 47. Tu nu te-nvoi la nimic, numai la aceste. RETEGANUL, P. III 16. Ei bine, dacă este așa, mă învoiesc! ISPIRESCU, L. 273. Nu ne putem învoi cu [terminațiile] -ciune și cu -iune. NEGRUZZI, S. I 348. 3. reflexiv reciproc. A se avea bine, a trăi în bună înțelegere, a se împăca cu cineva. Să-i dau ajutor, că tare i-e greu și de loc nu se învoiește cu celelalte fete. REBREANU, R. I 92. Eu am fost însurat și m-am învoit cu nevasta ca și cu un frate. ISPIRESCU, la TDRG. 4. reflexiv A se tocmi, a se angaja. Ia bani, cu cît se învoiește, și se duce și el după Chirică. CREANGĂ, P. 160. 5. tranzitiv (În orînduirea burghezo-moșicrească) A face o învoială agricolă. Noi toți te rugăm a învoi oamenii după cum cer ei, să nu ne mai sugrumați în pragul primăverii ca alți ani. DUMITRIU, N. 46. • reflexiv Vultureștenii nu s-au mai învoit anu ăsta la arendașul de aici, din pricină că le-a pus învoieli prea grele și s-au dus la Căldărușa. SANDU-ALDEA, despre N. 229. 6. tranzitiv (Învechit și regional, construit cu dativul; complementul indică lucrul permis) A acorda (cuiva) ceea ce cere, a da voie, a face voia cuiva, a permite, a îngădui, a aproba. Cinstesc pe socrul cel mare c-o oca sau două de rachiu, pentru a le învoi a da parul la pămînt. SEVASTOS, N. 280. Spînul... cheamă pe Harap-Alb de față cu dînsele și-i învoi aceasta, însă cu tocmală ca în tot timpul ospățului să steie numai la spatele stăpînu-său. CREANGĂ, P. 231. Deci, învoiască acum măria-ta lui Despot, al meu oaspe, să vie-a-l saluta. ALECSANDRI, T. II 91. ♦ A permite cuiva să lipsească pentru scurt timp de la locul de muncă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVOI: ÎNVOI verb 1. a conveni, a se înțelege, (popular) a se ajunge, a (se) uni, (prin Muntenia) a se îndogăți, (Banat) a se toldui, (învechit) a se lovi, a pristăni, a se tîrgui, a se tocmi, a veni, (grecism învechit) a se simfonisi. (S-au invoi asupra prețului.) 2. a se înțelege, a se vorbi, (popular) a se pogodi, (învechit și regional) a se grăi. (S-au invoi să plece împreună.) 3. a se înțelege, a pactiza. (S-a invoi cu inamicul.) 4. a accepta, a admite, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (S-a invoi să se scoată la concurs postul vacant.) 5. a accepta, a admite, a consimți, a primi, a voi, a verb reflexiv:ea. (Te invoi să fii soția mea?) 6. a accepta, a conveni, (învechit) a pristăni. (S-a invoi să vină la nuntă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVOI: ÎNVOÍ, învoiesc, verb IV. 1. reflexiv recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ reflexiv (popular) A se angaja, a se tocmi. 2. reflexiv A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. reflexiv recipr. (popular) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. tranzitiv A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVOI: ÎNVOÍ, învoiesc, verb IV. 1. reflexiv recipr. A ajunge la o înțelegere, a cădea de acord, a se înțelege cu cineva. ♦ reflexiv (popular) A se angaja, a se tocmi. 2. reflexiv A se declara de acord cu ceva, a consimți la ceva. 3. reflexiv recipr. (popular) A trăi în bună înțelegere cu cineva, a se înțelege, a se împăca. 4. tranzitiv A acorda cuiva ceea ce cere; a permite, a îngădui. ♦ A permite cuiva să lipsească (pentru scurt timp) de la serviciu, de la școală, de la cazarmă etc. – În + voie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învoi: învoí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învoiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural învoiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învoi: învoí (a invoi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învoiá; conjunctiv prezent 3 să învoiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNVOI: ÎNVOÍ verb vezi angaja, băga, concilia, intra, împăca, încadra, înțelege, tocmi, vârî. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învoi: învoi verb vezi ANGAJA. BĂGA. CONCILIA. INTRA. ÎMPĂCA. ÎNCADRA. ÎNȚELEGE. TOCMI. VÎRÎ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVOI' INVOCÁȚIEINVOCAȚIÚNEinvocatórînvoealăÎNVOÍÎNVOIÁLĂÎNVOINICÍînvoințáînvoințáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învoi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învoi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au învoi asupra prețului. S-au învoi să plece împreună. S-a învoi cu inamicul. S-a învoi să se scoată la concurs postul vacant. Te învoi să fii soția mea? 6. S-a învoi să vină la nuntă. S-a învoi să vină la nuntă. învoí a învoi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele învoiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea învoiá; conjunctiv prezent 3 să învoiáscă. |
GRAMATICA cuvântului învoi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învoi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învoi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE învoi? Vezi cuvântul învoi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învoi?[ în-vo-i ] Se pare că cuvântul învoi are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învoi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Urlați substantiv masculin plural regional; în expresie a se duce pe urlați?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
