Definiție invocator

Invocator [ in-vo-ca-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU invocator PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului invocator în mai multe dicționare

Definițiile pentru invocator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVOCATÓR:
INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care face o invocație, care invocă.

– Invoca + sufix -tor (după limba franceza invocatoire, invocateur).
Forme diferite ale cuvantului invocator: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

INVOCATÓR

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVOCATÓR:
INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care face o invocație, care invocă.

– Invoca + sufix -tor (după limba franceza invocatoire, invocateur).
Forme diferite ale cuvantului invocator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

INVOCATÓR

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVOCATÓR:
INVOCATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care face o invocație, care invocă. [conform limba franceza invocateur].
Forme diferite ale cuvantului invocator: -oÁre
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

INVOCATÓR

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INVOCATÓR:
INVOCATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care invocă. (după limba franceza invocatoire, invocateur)
Forme diferite ale cuvantului invocator: -oÁre
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

invocator

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru invocator:
invocatór substantiv masculin, adjectiv masculin, plural invocatóri; forme singular și plural invocatoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'INVOCATOR'

INVOCÁ INVOCÁRE INVOCÁȚIE INVOCAȚIÚNE invocatór învoeală ÎNVOÍ ÎNVOIÁLĂ ÎNVOINICÍ

GRAMATICA cuvântului invocator?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului invocator.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul invocator poate fi: substantiv, adjectiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul invocator sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
La plural substantivul invocator are forma: invocatóri

VEZI PLURALUL pentru invocator la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE invocator?

Vezi cuvântul invocator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul invocator?

[ in-vo-ca-tor ]
Se pare că cuvântul invocator are patru silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A călca sau a umbla ca pe ace?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
soi de pere dulci
a merge încet, cu grijă
degeaba, fără folos, zadarnic, în deșert, în van
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?