 | as |
|
| învia [ în-vi-a ] VEZI SINONIME PENTRU învia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invia în mai multe dicționareDefinițiile pentru invia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învia (forma la infinitiv) A învia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVIA: ÎNVIÁ, înví, verb I. 1. intranzitiv (În credințele religioase, în superstiții și în basme; rar la persoană 1) A reveni la viață după ce a murit. Atîta verb reflexiv:eme să ai a mă sluji, pînă cînd îi muri și iar îi învia. CREANGĂ, P. 206. Nu-nvie morții, – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202. ♦ (Despre vegetație) A renaște după amorțirea iernii, a începe să se dezvolte, să înverzească. Vița de vie tot învie. CREANGĂ, P. 210. Frunza-n codru cît învie, Doina cînt de voinicie. ALECSANDRI, P. P. 224. ♦ tranzitiv A readuce la viață. Cînd s-ar pute s-o învie, mi-aș da armele și pe Haiduc, calul meu. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ figurat A trezi în amintire, a evoca. Îmi învia o lume-ntreagă cu vorba-i limpede și bună. GOGA, C. P. 9. 2. tranzitiv figurat A da putere, vlagă; a face să fie viu, plin de mișcare; a înviora. Constantin a înviat focul în vatră. GALACTION, O. I 146. Nici un vînt din cele patru nu-și părăsise încă culcușul său, spre a învia codrii adormiți. HOGAȘ, DR. 186. ♦ intranzitiv A se umple de viață, a căpăta vlagă, putere; a se anima. Orășelul se deștepta, înviase acuma, în buciumările vîntului de toamnă. SADOVEANU, O. I 388. Împrejurul meu învie Toate cîte sînt. COȘBUC, P. II 16. – Pronunțat: -vi-a. - prezent industrie și: înviez (GHEREA, ST. Hristos I 254, GHICA, S. 131, TEODORESCU, P. P. 224). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru învia: înviá (-íu, înviát), verb – A reveni sau a readuce la viață. – Variante (învechit) învie, înviere. Mr. înviedz. latina vῑvĕre, prefix verbal în- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, înviĕre, astăzi dispărut, (apare în texte din secolul XVI-XVII), și-a schimbat conjug., ca în Banat scriare < scriere (Tiktin), conform și confuzia între curere și curare (după DAR, învia e reprezentant direct al unui latina invῑvāre, conform Pușcariu, Dacor., VI, 704, ipoteză ce pare inutilă). Eset cuvînt comun (ALR, I, 175); participiu învis, de la conjug. primitivă, se conservă încă în Transilvania de Nord (Drăganu, Dacor., II, 611). – derivat învietor, adjectiv (care reînvie); înviere, substantiv feminin (acțiunea de a învia).[1] Forme diferite ale cuvantului invia: invia-íu înviát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru învia: înviá, înviez și învii verb I intranzitiv și tranzitiv 1. A se scula din morți, a reveni la viață (după ce fusese mort); a resuscita. • Hristos a înviat! = formulă de salut pe care creștinii și-o adresează unul altuia la întâlnire, începând de la Paști până la înălțare. • Hristos a înviat din morți... = începutul unei cântări bisericești cu care preotul începe orice slujbă de Paști și Înălțare. • 2. figurat A prinde (sau a da) putere; a (se) înviora. – Din prefix în- + viu. Definiție sursă: Dicționar religios |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVIA: ÎNVIÁ, învíi, verb I. intranzitiv și tranzitiv 1. A reveni sau a readuce la viață după ce a murit. ♦ figurat A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ intranzitiv (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. figurat A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [ pronunție: -vi-a. – prezent industrie și: înviez] – În + viu. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVIA: ÎNVIÁ, învíi, verb I. intranzitiv și tranzitiv 1. A reveni sau a readuce la viață. ♦ figurat A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ intranzitiv (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. figurat A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [ pronunție: -vi-a. – prezent industrie și: înviez] – În + viu. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învia: înviá (a invia) (-vi-a) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, persoana întâi plural: noi înviém (-vi-em); conjunctiv prezent 3 să învíe / înviéze; gerunziu înviínd (-vi-ind) Forme diferite ale cuvantului invia: inviaa invia Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învia: înviá verb (silabe -vi-a), industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu învíi, persoana a treia singular: el / ea și plural învíe, persoana întâi plural: noi înviém (silabe -vi-em); gerunziu înviínd (silabe -vi-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVIA: ÎNVIA verb a (se) însufleți, a (se) scula, (învechit) a (se) deștepta, a (se) ridica. (Morții nu mai invia.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNVIA: ÎNVIÁ verb vezi renaște. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învia: învia verb vezi RENAȘTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVIA' ÎNVESTMÂNTÁREÎNVESTMÂNTÁTÎNVESTMÎNTÁÎNVETERÁTÎNVIÁînviclenéscINVIDIÁinvidiábilINVIDIÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înviá a învia -vi-a verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, persoana întâi plural: noi înviém -vi-em; conjunctiv prezent 3 să învíe / înviéze; gerunziu înviínd -vi-ind. Morții nu mai învia. Morții nu mai învia. |
GRAMATICA cuvântului învia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învia poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învia? Vezi cuvântul învia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învia?[ în-vi-a ] Se pare că cuvântul învia are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL învia Inţelegi mai uşor cuvântul învia dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Hristos a înviat! = formulă de salut pe care creștinii și-o adresează unul altuia la întâlnire, începând de la Paști până la înălțare = începutul unei cântări bisericești cu care preotul începe orice slujbă de Paști și Înălțare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A avea darul vorbirii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul învia se conjugă: ei ele învíe
