 | as |
|
| învestitură [ în-ves-ti-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU învestitură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului investitura în mai multe dicționareDefinițiile pentru investitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ (< limba franceza , latina) substantiv feminin (În Ev. medicina) Act solemn prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu sau un feud. ♦ Actul de numire și de confirmare în funcție a unui prelat. Până la sfârșitul secolul 11, dreptul de î. a aparținut, de fapt, puterii laice (regelui, în Anglia; împăratului, în Germania). Ca urmare va interzicerii (1075), de către papa Grigore al VII-lea, împăratului german Henric al IV-lea să numească și să confirme clerul înalt în funcții bisericești, se accentuează lupta dintre puterea laică și cea papală (numită lupta pentru î.), care se va încheia în 1122 printr-un compromis, cunoscut sub numele de Concordatul de la Worms. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ substantiv feminin 1. (în evul mediu) act solemn prin care cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. • act prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. 2. act de numire și de confirmare în funcție a unui prelat. 2. act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă. 4. vot de investitura = act prin care o adunare (parlament) dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul. (< limba franceza investiture) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ substantiv feminin 1. Act solemn prin care în evul mediu cineva era învestit cu o demnitate, cu un drept etc. ♦ Actul prin care seniorul acorda vasalului său un beneficiu, o feudă. ♦ Act de numire și de confirmare în funcții ecleziastice a unui prelat. 2. Act prin care un partid politic desemnează un candidat pentru o funcție electivă. [Variante investitură substantiv feminin / conform italiana investitura, limba franceza investiture]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, substantiv feminin Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + sufix -tură (după limba franceza investiture). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, substantiv feminin Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. ♦ (În societatea medievală) Ceremonie solemnă prin care o persoană era învestită cu o demnitate, cu un drept etc. de către seniorul său. – Învesti + sufix -tură (după limba franceza investiture). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ, învestituri, substantiv feminin (În orînduirea feudală) Act solemn prin care o persoană era învestită cu o demnitate, intra în posesia unei feude, a unui rang etc. La vizita de învestitură făcută sultanului, a îmbrîncit cu piciorul papucii oficiali. HOGAȘ, DR. II 176. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru învestitură: învestitură forme 1. act prin care se investia pe cineva cu o demnitate ecleziastică, cu un feud; 2. punere în posesiune oficială a unei țări: învestitura la Constantinopole a lui Cuza-Vodă (1861), a lui Carol (1866). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru investitură: *investitúră forme, plural ĭ (în franceză investiture, italiana investitura). Acordarea solemnă a unuĭ feud, a uneĭ demnitățĭ ecleziastice, a uneĭ domniĭ dependente: investitura luĭ Cuza la Constantinopol (1861). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITÚRĂ investiturai forme Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. /a învesti + sufix investituratură Forme diferite ale cuvantului investitura: investiturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învestitură: învestitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat învestitúrii; plural învestitúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învestitură: învestitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat învestitúrii; plural învestitúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVESTITURĂ: ÎNVESTITURĂ substantiv împuternicire, învestire. (A primit investitura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVESTITURĂ: INVESTITÚRĂ substantiv feminin vezi învestitură. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVESTITURA' INVESTIȚIONÁLINVESTIȚIÚNEinvestitoáreINVESTITÓRÎNVESTITÚRĂÎNVESTMÂNTÁÎNVESTMÂNTÁREÎNVESTMÂNTÁTÎNVESTMÎNTÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INVESTITURĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului investitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNVESTITÚRĂ investiturĂi forme Act prin care cineva este învestit cu o demnitate. /a învesti + sufix investiturĂtură. A primit investiturĂ. |
GRAMATICA cuvântului INVESTITURĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului investitură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INVESTITURĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învestitură? Vezi cuvântul învestitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învestitură?[ în-ves-ti-tu-ră ] Se pare că cuvântul învestitură are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL INVESTITURĂ Inţelegi mai uşor cuvântul investitură dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeVot de investitura = act prin care o adunare parlament dă unui om de stat misiunea de a constitui guvernul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INVESTITURĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a se face sau a sta ghem?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învestitură are forma: învestitúri
