 | as |
|
| înverşunare [ în-ver-şu-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU înverşunare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inversunare în mai multe dicționareDefinițiile pentru inversunare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVERȘUNARE: ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, substantiv feminin Acțiunea de a se înverșuna și rezultatul ei; întărîtare, pornire pătimașă, mînie; prin extensie hotărîre neclintită. A înțeles înverșunarea muncitorului să nu piardă o palmă din ogor, scurmîndu-l, stropindu-l, îngrășîndu-l și storcînd toată vlaga din el. C. PETRESCU, A. 392. În vocea și cuvintele lui sună un fel de înverșunare. ARGHEZI, P. T. 58. Grigore nu mai voia să se amestece, văzînd înverșunarea bătrînului. REBREANU, R. I 86. • Locuţiune adverbiala Cu înverșunare = a) cu furie, cu mînie; cu patimă, pătimaș. Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc Și te uram cu- nverșunare, Te blestemam, căci te iubesc. EMINESCU, O. I 212; b) cu hotărîre neclintită; ferm, îndîrjit. Se opuse cu înverșunare tuturor planurilor. CAMILAR, TEM. 218. – Variantă: învierșunáre (ODOBESCU, S. III 18) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVERȘUNARE: ÎNVERȘUNARE s. 1. îndîrjire, (livresc) obstinație, (rar) îndîrjeală. (E de-o inversunare condamnabilă.) 2. dîrzenie, îndîrjire. (inversunare unei dispute sportive.) 3. furie, mînie, (rar) înfuriere, (popular și fam.) năduf, (popular) îndrăcire, năbădăi (la plural), obidă, oțăreală, oțărîre, (învechit și regional) scîrbă, (regional) năvîrlii (la plural), pandalii (la plural), (învechit) toană, (figurat) turbare. (Un om plin de inversunare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVERȘUNARE: ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – vezi înverșuna. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVERȘUNARE: ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – vezi înverșuna. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru înverșunare: înverșunáre forme, plural ărĭ. Acțiunea de a te înverșuna, mare furie. – În vest învĭe-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înverșunare: înverșunáre substantiv feminin, g.-d, articulat înverșunării; plural înverșunări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înverșunare: înverșunáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat înverșunắrii; plural înverșunắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVERSUNARE' inversioINVERSIÚNEinversórÎNVERȘUNÁÎNVERȘUNÁREÎNVERȘUNÁTînverșunézINVERTÁZĂinvertí |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înverșunare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înverșunare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii E de-o înverșunare condamnabilă. înverșunare unei dispute sportive. Un om plin de înverșunare. E de-o înverșunare condamnabilă. |
GRAMATICA cuvântului înverșunare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înverșunare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înverșunare poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE înverşunare? Vezi cuvântul înverşunare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înverşunare?[ în-ver-şu-na-re ] Se pare că cuvântul înverşunare are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL înverșunare Inţelegi mai uşor cuvântul înverșunare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu înverșunare = a cu furie, cu mînie; cu patimă, pătimaș |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înverșunare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Alfabet fonetic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul înverșunare are forma: înverșunări
