 | as |
|
| Invențiune [ in-ven-ți-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU invențiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inventiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru inventiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru invențiune: invențiune, în sens restrâns, formă* muzicală în stil contrapunctic* imitativ ce își are originea în baroc*. În sens larg, invocând geneza termenului, din a doua jumătate a secolul 16 și până azi, se desprind mai multe semnificații: i. se poate referi la orice fel de piesă muzicală care nu poartă numele specific genului, la piese de genuri diferite, sau la cele care aparțin unor genuri noi care nu reprezintă încă o categorie aparte. De asemenea sensurile noționale ale cuvântului i. prezintă în muzică tot două aspecte: cel general, care desemnează inventivitate muzicală, și cel particular, ce indică un înțeles restrâns de temă* cu latențe dezvoltătoare, capabilă de a zămisli forme muzicale inedite. Aparte, astfel, prin noutatea formei corelată cu libertatea ei, conceptul de formă-principiu (i. – ca principiu de compoziție, nespecificându-se un anumit tip de formă). Deși pe plan teoretic se accentuează sensul noțional cu aspecte diferențiate, în care este inclusă și ideea de formă, istoria muzicii ne-a obișnuit cu sensul de formă (liberă) în stil imitativ (la Pietro Ponzio, Dialogo della musica teoretica e pratica, 1592). Mai mult, H.J. Moser inidică prin i. o determinare de gen (1, 2) muzical: pentru chanson*-ul de amplă dimensiune (Cl. Jannequin) și pentru lucrările contrapunctice* care nu sunt fugi* sau canoane (4). Desigur, în practica muzicală, termenul este strâns legat de creația lui J.S. Bach (Invențiuni la două și trei voci, 1720-1723), deși el a fost utilizat și înainte (de pildă de către forme a. Bonporti, Inventioni a violino solo, op. 10, 1712-1713?). Însă termenul cuprinde în creația lui J.S. Bach, atât dimensiunea teoretică de ars inveniendi, științific fundamentată în barocul muzical reprezentând un domeniu în studiul compoziției (2) (despre Dammann), o metodă de a se ajunge la invetivitatea muzicală (H.H. Eggebrecht) și o posibilitate de raționalizare a procesului creator (în opoziție cu inspirația neprăvăzută), cât și dimensiunea practică prin care este creată compoziția (2) muzicală ca operă de artă ce a deschis orientări estetice noi, și ca lucrare capitală pe plan didactic, reprezentând un model armonico-polifonic (precum Clavecinul bine temperat, 1722), în fixarea și afirmarea principiilor tonale; menționăm că eșalonarea inițială a celor 15 invențiuni la două voci și 15 invențiuni la trei voci – ascendentă și descendentă – respectiv: Do-re-mi-Fa-Sol-si, Si bemol-La-sol-fa-Mi-Mi bemol-Re-do a fost o reușită practică (pedagogică) de a prezenta în mod gradat tonalitățile (2) de la cele mai simple la cele complexe, lucru generalizat în Clavecinul bine temperat. Totodată, Invențiunile lui Bach înseamnă un pas important în domeniul execuției muzicale constituind una din treptele didactice obligatorii în formarea instrumentiștilor. ♦ I. s-a perpetuat până în zilele noastre fiind unul din procedeele proprii lucrărilor ce nu se vor fi încadrat în forme sau genuri prestabilite. Astfel forma bi- sau tripartită inițiată de Bach, cât și stilul contrapunctic imitativ, au primit de-a lungul timpului aspecte noi, invocând mereu sensul noțional de inventivitate. Mărturie stau lucrările semnate de A. Berg, B. Bartók, G. Petrassi, E. Pepping, B. Blacher, W. Fortner, Z. Vancea, Șt. Niculescu, C.D. Georgescu, M. Moldovan, G. Costinescu, L. Glodeanu ș.a. O analiză remarcabilă a Invențiunilor lui Bach a fost realizată de S. Toduță în Formele muzicale ale Barocului în operele lui J.S. Bach., vol. II, Buc., 1973. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru invențiune: *invențiúne forme (latina in-véntio, -ónis, vezi con-vențiune). Acțiunea de a inventa: invențiunea paratrăsnetuluĭ e datorită luĭ Franklin. Lucru inventat, scornitură: bicicleta e o admirabilă invențiune. Ficțiune, închipuire: invențiunile poeților. Minciună: asta e curată invențiune. retoric Partea care cercetează și alege argumentele și ideile de care te poțĭ folosi pentru a trata un subĭect. – Și -énție. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVENȚIUNE: INVENȚIÚNE substantiv feminin 1. (muzică) Fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, de obicei pentru pian, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. 2. vezi invenție. [pronume -ți-u-. / conform italiana invenzione, limba franceza invention]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INVENȚIUNE: INVENȚIÚNE substantiv feminin (muzică) fantezie, improvizație cu caracter polifonic; piesă instrumentală, cuprinzând două sau trei linii melodice, în care se folosesc procedeele polifonice. (< italiana invenzione, limba franceza invention) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru invențiune: invențiúne (piesă muzicală) (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat invențiúnii; plural invențiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru invențiune: invențiúne (muzică) substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat invențiúnii; plural invențiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVENȚIUNE: INVENȚIÚNE substantiv feminin vezi invenție. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INVENȚIUNE: INVENȚIÚNE substantiv feminin vezi invenție. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVENȚIUNE: INVENȚIÚNE substantiv feminin vezi invenție. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVENTIUNE' inventézinvénticăINVÉNȚIEinvenționálinvențiúneINVENTÍVINVENTIVITÁTEINVENTÓRINVENTORIÁ |
GRAMATICA cuvântului INVENȚIUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului invenţiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INVENȚIUNE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE invențiune? Vezi cuvântul invențiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul invențiune?[ in-ven-ți-u-ne ] Se pare că cuvântul invențiune are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Căsătorie civilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul invențiune are forma: invențiúni
