 | as |
|
| Inventariere [ in-ven-ta-ri-e-re ] VEZI SINONIME PENTRU inventariere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului inventariere în mai multe dicționareDefinițiile pentru inventariere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INVENTARIERE: INVENTARIÉRE, inventarieri, substantiv feminin Acțiunea de a inventaria; înregistrare a unor bunuri în inventar și evaluarea lor. Dacă s-a făcut o inventariere de un alt organ al statului sau de administratorul de clădire, notarul de stat certifică acest inventar. B. O. 1953, 5. Aceeași conștiinciozitate îl îndeamnă să pornească la inventarierea tuturor operelor din bibliotecă. CĂLINESCU, E. 248. • figurat Analiza moștenirii literare a trecutului nu poate însemna, în nici un caz, o inventariere mecanică a fenomenului literar. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 3/1. – Pronunțat: -ri-e-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INVENTARIERE: INVENTARIÉRE, inventarieri, substantiv feminin Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [ pronunție: -ri-e-] – vezi inventaria. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INVENTARIERE: INVENTARIÉRE, inventarieri, substantiv feminin Acțiunea de a inventaria și rezultatul ei. [ pronunție: -ri-e-] – vezi inventaria. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INVENTARIERE: INVENTARIÉRE substantiv feminin Operația de întocmire a unui inventar. [pronume -ri-e-. / < inventaria]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru inventariere: inventariére substantiv feminin (silabe -ri-e-), genitiv dativ articulat inventariérii; plural inventariéri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru inventariere: inventariére (-ri-e-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat inventariérii; plural inventariéri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVENTARIERE' INVENTÁINVENTÁRINVENTÁREINVENTARIÁinventariéreinventariézINVENTÁRIUInventatinventatoáre |
GRAMATICA cuvântului inventariere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inventariere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul inventariere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE inventariere? Vezi cuvântul inventariere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul inventariere?[ in-ven-ta-ri-e-re ] Se pare că cuvântul inventariere are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Minerit sulfură acidă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul inventariere are forma: inventariéri
