 | as |
|
| învecina [ în-ve-ci-na ] VEZI SINONIME PENTRU învecina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invecina în mai multe dicționareDefinițiile pentru invecina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a învecina (forma la infinitiv) A învecina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVECINA: ÎNVECINÁ, învecinez, verb I. reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVECINA: ÎNVECINA verb a se mărgini, (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se invecina la sud cu...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVECINA: ÎNVECINÁ, învecinez, verb I. reflexiv recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVECINA: ÎNVECINÁ, învecinez, verb I. reflexiv recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învecina: înveciná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu învecinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural învecineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învecina: !înveciná (a se invecina) verb reflexiv, indicativ prezent 3 se învecineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVECINA' invazívÎNVECHÍÎNVECHÍREÎNVECHÍTÎNVECINÁÎNVECINÁREÎNVECINÁTînvecinézînvecinicésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învecina Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învecina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se învecina la sud cu. Se învecina la sud cu. !înveciná a se învecina verb reflexiv, indicativ prezent 3 se învecineáză. |
GRAMATICA cuvântului învecina? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învecina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învecina poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învecina? Vezi cuvântul învecina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învecina?[ în-ve-ci-na ] Se pare că cuvântul învecina are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învecina |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pod umblător?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul învecina se conjugă: ei ele învecineáză
