 | as |
|
| învăţător [ în-vă-ţă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU învăţător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invatator în mai multe dicționareDefinițiile pentru invatator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTÓR: ÎNVĂȚĂTÓR2, -OÁRE, învățători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Persoană cu calificare specială, însărcinată cu instruirea și educarea elevilor din primele patru clase elementare. vezi institutor. Drumul pe care sînt chemați să meargă învățătorii – și, în general, intelectualii devotați poporului – este drumul participării active la făurirea acestei vieți fericite pe care ne-o aduce construirea socialismului în patria noastră. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 465. Învățătorii și profesorii au sarcina nobilă de a face să crească în fiecare elev setea de cunoștințe, pasiunea pentru învățătură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2658. Mă simt nefericit, mărturisea într-o seară Mitrea Cocor fierarului... căci am rămas fără învățător, cu tăblița și abecedarul ca niște frați muți, de la care nu pot afla nimic. SADOVEANU, M. C. 70. ♦ Persoană care dă învățătură, care învață sau instruiește (pe cineva); maestru, preceptor, dascăl. Învățătorul este pentru un tînăr aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. Forme diferite ale cuvantului invatator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTÓR: ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv I. S. m. și forme 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (învechit) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului invatator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTÓR: ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, substantiv masculin și forme, adjectiv I. S. m. și forme 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl. 2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor. II. Adj. (învechit) Care învață, care sfătuiește. – Învăța + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului invatator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTÓR: ÎNVĂȚĂTÓR invatatoroáre (invatatoróri, invatatoroáre) m. și forme 1) Lucrător din învățământ cu studii speciale, care instruiește și educă elevii în primele clase elementare. 2) Persoană care inițiază, învață, îndrumă pe cineva; dascăl. /a învăța + sufixinvatatorător Forme diferite ale cuvantului invatator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTÓR: ÎNVĂȚĂTÓR1, -OÁRE, învățători, -oare, adjectiv (Învechit) Care învață, instruiește, sfătuiește. O broșură învățătoare meșteșugului de a face zahar. NEGRUZZI, S. I 3. Forme diferite ale cuvantului invatator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru învățător: învățătór, -oáre substantiv Care îl învață pe altu, profesor de școală primară rurală. – Învățătoreasă, plural ese, nevastă de învățător. vezi institutor. Forme diferite ale cuvantului invatator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru învățător: învățător m. 1. cel ce învață, maestru; 2. în special, cel ce predă instrucțiunea primară în școalele rurale. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTOR: ÎNVĂȚĂTOR substantiv dascăl, (prin Bucovina și Transilvania) școleriu, (peiorativ) belfer. (I-a fost invatator la școala elementară.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învățător: învățătór substantiv masculin, adjectiv masculin, plural învățătóri; forme singular și plural învățătoáre, genitiv dativ singular articulat învățătoárei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂTÓR: ÎNVĂȚĂTÓR adjectiv verbal educativ, instructiv, îndrumător, moralizator, povățuitor, sfătuitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru învățător: învățător adjectiv verbal EDUCATIV. INSTRUCTIV. ÎNDRUMĂTOR. MORALIZATOR. POVĂȚUITOR. SFĂTUITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învățător: învățătór substantiv masculin, plural învățătóri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVATATOR' învățămấntÎNVĂȚÁREÎNVĂȚÁTÎNVĂȚĂTOÁREÎNVĂȚĂTÓRînvățătoreásăînvățătoréscînvățătoríeÎNVĂȚĂTORÍME |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL învățător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învățător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNVĂȚĂTÓR învățătoroáre învățătoróri, învățătoroáre m. /a învăța + sufixînvățătorător. I-a fost învățător la școala elementară. I-a fost învățător la școala elementară. |
GRAMATICA cuvântului învățător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învățător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul învățător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învăţător? Vezi cuvântul învăţător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învăţător?[ în-vă-ţă-tor ] Se pare că cuvântul învăţător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL învățător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A trimite sau a purta, a duce de la ana la caiafa numele unor personaje biblice?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul învățător are forma: învățătóri
