 | as |
|
| învăţămî́nt [ în-vă-ţă-mî́nt ] VEZI SINONIME PENTRU învăţămî́nt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invatamint în mai multe dicționareDefinițiile pentru invatamint din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂMÎ́NT: ÎNVĂȚĂMÎ́NT, (1) învățăminte, substantiv neutru 1. Concluzie teoretică și practică a unei expuneri, a unei întîmplări, a unui eveniment etc.; învățătură. Marile dezbateri științifice din Uniunea Sovietică în jurul problemelor filozofiei, lingvisticii, biologiei și fiziologiei, descoperirile remarcabile ale savanților sovietici în domeniul structurii materiei vii, al structurii atomului, al cosmogoniei constituie izvoare de prețioase învățăminte pentru cadrele noastre științifice și didactice. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 464. O notiță statistică foarte curioasă și plină de învățăminte. CARAGIALE, S. U. 39. 2. Organizare a procesului de instrucție și de educație (în școală); procesul de instrucție și de educație a elevilor (în școală) ( vezi instrucție, educație); prin extensie totalitatea instituțiilor școlare. În anii regimului de democrație populară învățămîntul a luat un puternic avînt. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2857. În bugetul pe 1951 al R.P.R. 12% din totalul cheltuielilor au fost destinate pentru învățămînt. istorie R.P.R. 749. • Învățămînt public vezi public. Învățămînt elementar vezi elementar. Învățămînt mediu vezi mediu. Învățămînt superior vezi superior. Învățămînt de partid = formă de învățămînt organizat de partid în care se predau cunoștințe din domeniul ideologiei marxist-leniniste menite să ducă la ridicarea nivelului ideologic și profesional al oamenilor muncii. 3. Domeniu în care activează cadrele didactice. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru învățămî́nt: învățămî́nt n., plural inte (despre a învăța, vezi trecut, după limba franceza enseignement). Acțiunea, modu de a-l învăța pe altu. Instrucțiune, școală: învățămîntu primar, secundar, superior. Învățătură, lucru care te învață: a da copiilor bune învățăminte. Cariera de profesor: a intra în învățămînt. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂMÎNT: ÎNVĂȚĂMÎNT s. 1. educație, instrucție, învățătură, (învechit) pedeapsă. (Procesul de invatamint.) 2. concluzie, învățătură, (figurat) lecție. (A tras invatamintmintele care se impuneau.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVATAMINT' ÎnvățÎNVĂȚÁÎNVĂȚĂCÉLÎNVĂȚĂMÂNTînvățămî́ntînvățămấntÎNVĂȚÁREÎNVĂȚÁTÎNVĂȚĂTOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVĂȚĂMÎNT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învăţămînt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Procesul de ÎnvĂȚĂmÎnt. A tras ÎnvĂȚĂmÎntmintele care se impuneau. |
GRAMATICA cuvântului ÎNVĂȚĂMÎNT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învăţămînt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVĂȚĂMÎNT poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învăţămî́nt? Vezi cuvântul învăţămî́nt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învăţămî́nt?[ în-vă-ţă-mî́nt ] Se pare că cuvântul învăţămî́nt are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ÎNVĂȚĂMÎNT Inţelegi mai uşor cuvântul învăţămînt dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎnvățămînt de partid = formă de învățămînt organizat de partid în care se predau cunoștințe din domeniul ideologiei marxist-leniniste menite să ducă la ridicarea nivelului ideologic și profesional al oamenilor muncii |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma raze ultrascurte și substantivat, forme plural?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
