|
învăţăcel [ în-vă-ţă-cel ] VEZI SINONIME PENTRU învăţăcel PE ESINONIME.COM definiția cuvântului invatacel în mai multe dicționareDefinițiile pentru invatacel din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂCEL: ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, substantiv masculin (Învechit; azi arhaizant sau familiar) Școlar, elev, discipol; ucenic. Boierul Ștefan a fost învățăcel la venețieni și luptător la Trapezunt. SADOVEANU, forme J. 517. Nici un fierar n-avea în fierăria sa atîția învățăcei ca dînsul. SBIERA, P. 248. Învățături pe care zeiasca dădacă le împărtășise învățăcelului ei. ODOBESCU, S. III 286. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂCEL: ÎNVĂȚĂCÉL invataceli m. fam. 1) Tânăr care învață într-o școală; elev; școlar. 2) Persoană care urmează un maestru; discipol. 3) Tânăr care învață o meserie; ucenic. /învățat + sufix invatacelel Forme diferite ale cuvantului invatacel: invataceli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂCEL: ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, substantiv masculin (familial) Școlar, elev, discipol; ucenic. – Învățat + sufix -el. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂCEL: ÎNVĂȚĂCÉL, învățăcei, substantiv masculin (familial) Școlar, elev, discipol; ucenic. – Învățat + sufix -el. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNVĂȚĂCEL: ÎNVĂȚĂCEL substantiv discipol, elev, ucenic, (livresc) cirac, (învechit) școlar. (invatacel al unui maestru.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru învățăcel: învățăcél m., plural eĭ (după germana lehrling). Transilvania Bucovina Barb. Ucenic, elev. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru învățăcel: învățăcél substantiv masculin, plural învățăcéi, articulat învățăcéii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru învățăcel: învățăcél substantiv masculin, plural învățăcéi, articulat învățăcéii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru învățăcel: învățăcel m. 1. școlar; 2. ucenic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INVATACEL' învăscuítÎNVĂSCÚTÎnvățÎNVĂȚÁÎNVĂȚĂCÉLÎNVĂȚĂMÂNTînvățămî́ntînvățămấntÎNVĂȚÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNVĂȚĂCEL Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului învăţăcel dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNVĂȚĂCÉL ÎnvĂȚĂceli m. /învățat + sufix ÎnvĂȚĂcelel. ÎnvĂȚĂcel al unui maestru. |
GRAMATICA cuvântului ÎNVĂȚĂCEL? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului învăţăcel. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNVĂȚĂCEL poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE învăţăcel? Vezi cuvântul învăţăcel desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul învăţăcel?[ în-vă-ţă-cel ] Se pare că cuvântul învăţăcel are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNVĂȚĂCEL |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Grădină sezonieră?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|