 | as |
|
| Introduce [ in-tro-du-ce ] VEZI SINONIME PENTRU introduce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului introduce în mai multe dicționareDefinițiile pentru introduce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întroduce (forma la infinitiv) A întroduce conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTRODUCE: INTRODÚCE, introdúc, verb III. tranzitiv 1. A face să intre, să pătrundă în ceva, a băga, a vîrî. • figurat Introduce iarăși bucuria în bietul bordei. NEGRUZZI, S. I 253. ♦ reflexiv A intra (cu forța sau pe furiș). Ei se introduceau ziua și noaptea prin locuințele oamenilor și puneau mîna pe ce găseau. GHICA, S. 30. • figurat Muzica nu lăsa urîtul să se introducă în castelul său. NEGRUZZI, S. I 110. ♦ A include, a adăuga. A introduce în povestire elemente lirice. A introduce o clauză nouă în contract. 2. A face să fie primit de cineva. Șeful de cabinet... a cerut să fiu introdus cît de repede [la ministru]. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. ♦ A face să fie admis (în componența unei organizații, asociații, societăți etc.). L-a introdus în cercul nostru literar. 3. A ajuta pe cineva să se obișnuiască, să se familiarizeze cu ceva; a iniția pe cineva într-un domeniu de activitate. A introduce pe studenți în studiul filologiei. 4. A institui, a înrădăcina, a face uzual, a pune în practică, a stabili, a consolida (în viața socială). O dată cu victoria revoluției socialiste, ideologia socialistă este introdusă în conștiința milioanelor de oameni. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 34. Am hotărît să introduc în provinție obiceiurile din Ieș. ALECSANDRI, T. I 178. Ei introduseră între dînșii cele dintîi cunoștințe de agricultură. BÎLCESCU, O. II 12. – Forme gramaticale: perfectul simplu introdusei, participiu introdus. – Variantă: întrodúce (IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 133) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTRODUCE: INTRODÚCE, introdúc, verb III. tranzitiv 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ reflexiv A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [perfectul simplu introdusei, participiu introdus] – Din latina introducere. conform limba franceza introduire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTRODUCE: INTRODÚCE, introdúc, verb III. tranzitiv 1. A face ca cineva sau ceva să intre, să pătrundă în ceva, undeva; a băga, a vârî. ♦ A include, a adăuga, a îngloba. ♦ reflexiv A intra undeva (cu forța sau pe furiș). 2. A face ca o persoană să fie primită de cineva sau să fie admisă într-o organizație, într-o asociație etc. ♦ A ajuta pe cineva să se inițieze într-un domeniu de activitate. 3. A pune în practică; a institui, a stabili (un obicei, o practică etc.). [perfectul simplu introdusei, participiu introdus] – Din latina introducere. conform limba franceza introduire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRODUCE: INTRODUCE verb 1. a băga, a vîrî. (introduce mîna în apă, cheia în broască.) 2. a băga, a pune, a vîrî. (introduce vinul în damigeană.) 3. a băga, a trece, a vîrî. (introduce ața prin urechea acului.) 4. a se băga, a intra, a se vîrî. (S-a introduce în spărtura din zid.) 5. a include, a integra, a încorpora, a îngloba. (A introduce ceva în masa unei substanțe.) 6. a călăuzi, a iniția. (A introduce pe cineva într-un domeniu.) 7. a institui, a stabili. (introduce o anumită practică.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRODUCE: INTRODÚCE verb III. trecut 1. A băga, a vârî (undeva, în ceva). ♦ A include, a îngloba. ♦ reflexiv A intra. 2. A face să fie primit de cineva. 3. A iniția, a călăuzi, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. A institui, a stabili, a consolida (un obicei, o practică etc.). [P.i. introdúc, perfectul simplu -dusei, participiu -dus, variantă întroduce verb III. / < latina introducere < intro – înăuntru, ducere – a duce]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRODUCE: INTRODÚCE verb I. trecut 1. a băga, a include, a îngloba. 2. a face să fie primit de cineva. 3. a iniția, a da cunoștințele inițiale într-un anumit domeniu. 4. a institui, a stabili. II. reflexiv a intra. (< latina introducere, după limba franceza introduire) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru introduce: introdúce (a introduce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele introdúc, persoana întâi plural: noi introdúcem, persoana a doua plural: voi introdúceți; imperativ persoana a doua singular: tu introdú, negație nu introdúce; participiu introdús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru introduce: introduce vezi 1. a băga undeva; 2. a stabili: a introduce un obiceiu; 3. a pătrunde, a se adopta. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRODUCE: ÎNTRODÚCE verb III. vezi introduce. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTRODUCE: ÎNTRODÚCE verb III vezi introduce. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru introduce: introdúce verb duce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRODUCE' INTRIUintrấndINTRO-introducătórINTRODÚCEIntroducereINTRODÚCȚIEintroducțiúneINTRODUCTÍV |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL introduce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului introduce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Introduce mîna în apă, cheia în broască. Introduce vinul în damigeană. Introduce ața prin urechea acului. S-a introduce în spărtura din zid. A introduce ceva în masa unei substanțe. A introduce pe cineva într-un domeniu. Introduce o anumită practică. Introduce vinul în damigeană. Introduce ața prin urechea acului. S-a introduce în spărtura din zid. A introduce o nouă tehnologie. Introdúce a introduce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele introdúc, persoana întâi plural: noi introdúcem, persoana a doua plural: voi introdúceți; imperativ persoana a doua singular: tu introdú, negație nu introdúce; participiu introdús. |
GRAMATICA cuvântului introduce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului introduce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul introduce poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE introduce? Vezi cuvântul introduce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul introduce?[ in-tro-du-ce ] Se pare că cuvântul introduce are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL introduce |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma paraboloid de rotație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
