 | as |
|
| Intrigant [ in-tri-gant ] VEZI SINONIME PENTRU intrigant PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intrigant în mai multe dicționareDefinițiile pentru intrigant din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, substantiv masculin și forme Persoană căreia îi place să facă intrigi (1), băgînd zîzanie între oameni. Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. • (Adjectival) Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228. Forme diferite ale cuvantului intrigant: intrigant-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGÁNT intriganttă (intrigantți, intrigantte) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant Forme diferite ale cuvantului intrigant: intriganttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, substantiv masculin și forme, adjectiv (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din limba franceza intrigant. Forme diferite ale cuvantului intrigant: intrigant-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, substantiv masculin și forme, adjectiv (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din limba franceza intrigant. Forme diferite ale cuvantului intrigant: intrigant-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intrigant: *intrigánt, -ă adjectiv (în franceză intrigant, despre italiana intrigante). Care face intrigĭ: om, caracter intrigant. vezi sforar. Forme diferite ale cuvantului intrigant: intrigant-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGANT adjectiv, substantiv (învechit) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (familial figurat) sforar. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGÁNT, -Ă substantiv masculin și forme Cel care face intrigi (1). [conform limba franceza intrigant, italiana intrigante]. Forme diferite ale cuvantului intrigant: intrigant-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intrigant: intrigánt adjectiv masculin, substantiv masculin, plural intrigánți; adjectiv feminin, substantiv feminin intrigántă, plural intrigánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intrigant: intrigánt substantiv masculin, adjectiv masculin, plural intrigánți; forme singular intrigántă, plural intrigánte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGÁNT, -Ă adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care face intrigi (1). (< limba franceza intrigant) Forme diferite ale cuvantului intrigant: intrigant-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru INTRIGANT: INTRIGANT fitiligiu, manevrant, pastilar, sforar. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intrigant: intrigant m. cel ce face intrigi. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRIGANT' intricáintricáțieintrígINTRIGÁINTRIGÁNTintrigásINTRIGÁTINTRÎ́NDIntrinsec |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL intrigant Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intrigant dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTRIGÁNT intriganttă intrigantți, intrigantte și substantival despre persoane Care face intrigi pentru a-și atinge scopurile. |
GRAMATICA cuvântului intrigant? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intrigant. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul intrigant poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE intrigant? Vezi cuvântul intrigant desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intrigant?[ in-tri-gant ] Se pare că cuvântul intrigant are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL intrigant |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi în formă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intrigant are forma: intrigánți
La singular substantivul intrigant are forma: intrigántă
