 | as |
|
| întrerupe [ în-tre-ru-pe ] VEZI SINONIME PENTRU întrerupe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intrerupe în mai multe dicționareDefinițiile pentru intrerupe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întrerupe (forma la infinitiv) A întrerupe conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE: ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb III. tranzitiv A opri temporar, printr-o intervenție, cursul, desfășurarea unui lucru, a unei acțiuni, a unei mișcări etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42. • reflexiv Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110. ♦ A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta verb reflexiv:eam s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! id. ib. II 126. • absolut Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I 14. Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi! CARAGIALE, O. II 126. – Forme gramaticale: perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt. – Variantă: (învechit) întrerúmpe (NEGRUZZI, S. I 99) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE: ÎNTRERUPE verb 1. a(-și) înceta, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a intrerupe activitatea.) 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au intrerupe lucrul în semn de protest.) 3. a suspenda. (Au intrerupe cursurile pe cîteva zile.) 4. a se opri, (învechit) a se zăticni. (S-a intrerupe din mîncat.) 5. a curma, a opri, (figurat) a reteza, a stăvili. (Nu poate intrerupe scandalul.) 6. (învechit) a prerumpe. (Scuză-mă că te intrerupe.) 7. a curma, (figurat) a rupe. (A intrerupe tăcerea.) 8. a conteni, a înceta, a se opri, (Moldova și Bucovina) a stîmpi, (învechit) a pristoi. (A intrerupe din cîntat, din citit, cu vorba.) 9. a se curma, a înceta, a se opri, (figurat) a se frînge. (Cîntecul s-a intrerupe brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (figurat) a (se) tăia. (I s-a intrerupe respirația de emoție.) 11. a se frînge. (Liniile se intrerupe în acel punct.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE: ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb III. tranzitiv și reflexiv A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; prin generalizare a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ tranzitiv A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt – Variante: (învechit) întrerúmpe verb III] – Între1- + rupe (după limba franceza interrompre). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE: ÎNTRERÚPE, întrerúp, verb III. tranzitiv și reflexiv A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; prin generalizare a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ tranzitiv A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [perfectul simplu întrerupsei, participiu întrerupt – Variante: (învechit) întrerúmpe verb III] – Între1- + rupe (după limba franceza interrompre). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE: ÎNTRERÚPE verb III. trecut, reflexiv A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perfectul simplu -rupsei, participiu -rupt, variantă întrerumpe verb III. / după limba franceza interrompre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNTRERUPE: ÎNTRERÚPE verb I. trecut, reflexiv a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. trecut a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după limba franceza interrompre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrerupe: întrerúpe (a intrerupe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întrerúp, perfectul simplu persoana întâi singular: eu întrerupséi, persoana întâi plural: noi întrerúpserăm; participiu întrerúpt Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrerupe: întrerupe vezi 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrerupe: întrerúpe verb rupe[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTRERUPE' ÎNTRERÚMPEÎNTRERÚMPEREîntrerúpÎNTRERUPĂTÓRÎNTRERÚPEÎNTRERÚPEREÎNTRERÚPTÎNTRERUPTÓRîntreschimbáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întrerupe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrerupe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Uzina și-a întrerupe activitatea. Au întrerupe lucrul în semn de protest. Au întrerupe cursurile pe cîteva zile. S-a întrerupe din mîncat. Nu poate întrerupe scandalul. Scuză-mă că te întrerupe. A întrerupe tăcerea. A întrerupe din cîntat, din citit, cu vorba. Cîntecul s-a întrerupe brusc. I s-a întrerupe respirația de emoție. Liniile se întrerupe în acel punct. Au întrerupe lucrul în semn de protest. S-a întrerupe din mâncat. Scuză-mă că te întrerupe. A întrerupe tăcerea. Cântecul s-a întrerupe brusc. I s-a întrerupe respirația de emoție. Liniile se întrerupe în acel punct. întrerúpe a întrerupe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele întrerúp, perfectul simplu persoana întâi singular: eu întrerupséi, persoana întâi plural: noi întrerúpserăm; participiu întrerúpt. |
GRAMATICA cuvântului întrerupe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrerupe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întrerupe poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE întrerupe? Vezi cuvântul întrerupe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrerupe?[ în-tre-ru-pe ] Se pare că cuvântul întrerupe are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întrerupe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Teoria informației?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
