eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intregitor


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
întregitor [ în-tre-gi-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU întregitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intregitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru intregitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREGITÓR:
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adjectiv Care întregește, care completează.

– Întregi + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului intregitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNTREGITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREGITÓR:
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adjectiv Care întregește, care completează.

– Întregi + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului intregitor: -oÁre
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNTREGITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREGITOR:
ÎNTREGITOR adjectiv complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor. (Lămuriri intregitor.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎNTREGITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREGITÓR:
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adjectiv Care întregește, care completează.
Forme diferite ale cuvantului intregitor: -oÁre
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

întregitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întregitor:
întregitór adjectiv masculin, plural întregitóri; forme singular și plural întregitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

întregitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întregitor:
întregitór adjectiv masculin, plural întregitóri; forme singular și plural întregitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'INTREGITOR'
întregíeÎNTREGÍMEÎNTREGÍREÎNTREGÍTÎNTREGITÓRîntregiúneÎNTREGÓLîntreguléțîntregulíță

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNTREGITÓR
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întregitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Lămuriri ÎntregitÓr.

GRAMATICA cuvântului ÎNTREGITÓR?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întregitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNTREGITÓR poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ÎNTREGITÓR sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE întregitor?
Vezi cuvântul întregitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întregitor?
[ în-tre-gi-tor ]
Se pare că cuvântul întregitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNTREGITÓR

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Opinie publică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a fi preocupat, chinuit de ceva
la timp nepotrivit; inoportun
părere, judecată a colectivității; prin extensie public 1
a sta sau a merge etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app