 | as |
|
| întrebuinţare [ în-tre-bu-in-ţa-re ] VEZI SINONIME PENTRU întrebuinţare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intrebuintare în mai multe dicționareDefinițiile pentru intrebuintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚARE: ÎNTREBUINȚÁRE, întrebuințări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) întrebuința și rezultatul ei; folosință, utilizare, uz. Toate palatele marilor prinți sau bogătași au astăzi o întrebuințare publică. SAHIA, U.R.S.S. 38. Obiceiul pămîntului ajunge, prin întrebuințare, a se face lege. NEGRUZZI, S. I 308. Sînt zidiri destule pentru întrebuințarea celor ce vin spre cîștigarea sănătății. GOLESCU, Î. 135. • Valoare de întrebuințare vezi valoare. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚARE: ÎNTREBUINȚARE s. 1. aplicare, aplicație, folosire, utilizare. (intrebuintare unei noi metode.) 2. consum, consumare, consumație, folosire, utilizare. (intrebuintare unei mari cantități de cherestea pentru...) 3. folosință, folosire, utilizare, uz, (învechit) uzaj. (Obiecte de lungă intrebuintare.) 4. folosire, purtare, purtat, uzură. (De atîta intrebuintare, pantalonii erau roși.) 5. folosire, practicare, utilizare. (intrebuintare unui obicei străvechi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru întrebuințare: întrebuințáre forme Acțiunea de a întrebuința, uz: întrebuințarea unor banĭ, unuĭ cuvînt. A da o întrebuințare unuĭ lucru, a-l utiliza la ceva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚARE: ÎNTREBUINȚÁRE, întrebuințări, substantiv feminin Acțiunea de a întrebuința și rezultatul ei; folosire. [ pronunție: -bu-i-] – vezi întrebuința. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTREBUINȚARE: ÎNTREBUINȚÁRE, întrebuințări, substantiv feminin Acțiunea de a întrebuința și rezultatul ei; folosire. – vezi întrebuința. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întrebuințare: întrebuințáre substantiv feminin (silabe -bu-in-), genitiv dativ articulat întrebuințării; plural întrebuințări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întrebuințare: întrebuințáre (-bu-in-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat întrebuințắrii; plural întrebuințắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întrebuințare: întrebuințare forme 1. uz ce se face de ceva; 2. destinațiunea unui lucru. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Întrebuințare: Întrebuințare ≠ neîntrebuințare Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTREBUINTARE' ÎNTREBĂTÓRîntrebătúrăÎNTREBUINȚÁÎNTREBUINȚÁBILÎNTREBUINȚÁREÎNTREBUINȚÁTîntrebuințătórîntrebuințézintrecămấnt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Întrebuințare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întrebuințare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Întrebuințare unei noi metode. Întrebuințare unei mari cantități de cherestea pentru. Obiecte de lungă Întrebuințare. De atîta Întrebuințare, pantalonii erau roși. Întrebuințare unui obicei străvechi. |
GRAMATICA cuvântului Întrebuințare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întrebuințare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Întrebuințare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE întrebuinţare? Vezi cuvântul întrebuinţare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întrebuinţare?[ în-tre-bu-in-ţa-re ] Se pare că cuvântul întrebuinţare are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Întrebuințare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: BaStină substantiv feminin în locuțiune adjectiv și adverb de baștină?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul întrebuințare are forma: întrebuințări
