eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție intreba


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
întreba [ în-tre-ba ]
VEZI SINONIME PENTRU întreba PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului intreba în mai multe dicționare

Definițiile pentru intreba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a întreba
Verbul: a întreba (forma la infinitiv)
A întreba conjugat la timpul prezent:
  • eu întreb
  • tu întrebi
  • el ea întreabă
  • noi întrebăm
  • voi întrebați
  • ei ele întreabă
VEZI VERBUL a întreba CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTREBA:
ÎNTREBÁ, întréb, verb

I. tranzitiv

1. A pune întrebări; a cere prin cuvinte să ți se dea un răspuns la ceea ce verb reflexiv:ei să afli sau să știi. vezi interoga. Întrebați dacă nu se află în tren un doctor. C. PETRESCU, C. vezi 34. De ce pana mea rămîne în cerneală mă întrebi? EMINESCU, O. I 137. N-am pe nimenea drag... Să mă-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 208.
       • absolut Dumneata ești, mămucă? întrebă Minodora din umbra prispei. SADOVEANU, B. 56. Domnul?întrebă el iute.

– Theodorescu-Fălciu, licențiat în drept, advocat. ARGHEZI, P. T. 133.
       • figurat S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubești tu? Spune drept! EMINESCU, O. I 155.
       • Expresia: Întreabă-mă, să te întreb, se spune cînd ți se cer informații asupra unor lucruri despre care nu știi nimic. A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă, a deschide discuție cu cineva.
       • intranzitiv (Regional; determinarea este introdusă prin prepoziție «de») Măicuță bătrînă... Pe cîmpi alergînd, De toți întrebînd Și la toți zicînd: Cine-au cunoscut, Cine mi-au văzut... ALECSANDRI, P. P.

2.
       • reflexiv reciproc. (figurat) Atîtea păsări ale primăverii se cheamă, se-ntreabă și-și răspund, se-ngînă și se-ntrec în fel de glasuri. CARAGIALE, P. 50.

2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» sau «despre») A cerceta, a se interesa, a cere știri sau lămuriri, a se informa despre... Întrebă pre unii și pre alții despre scorpie. ISPIRESCU, L.

9. Mă-ntreabă de mărgele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 77.
       • (Învechit, astăzi regional, urmat de un complement direct care arată obiectul întrebării) Coniță, v-a întrebat boierul de două ori, o întîmpină fata din casă. C. PETRESCU, Î. I 88. Nu-l primesc în sat, și el întreabă casa vornicului. NEGRUZZI, S. I 248.
       • reflexiv Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate. EMINESCU, O. I 194.
       • intranzitiv (Învechit, urmat de determinări introduse prin prepoziție «după») Frumoasă copiliță! eu voi pleca din lume Și după mine nimeni nu va mai întreba. BOLINTINEANU, O. 206.
♦ (Învechit și popular) A căuta (ceva) pentru a cumpăra, a se interesa dacă se găsește (ceva). Umbla... în puterea iernii... întrebînd ba teacă de cosor, ba căpestre de purici, ba cuie de la corabia lui Noe. CREANGĂ, A. 85.

3. A pune întrebări pentru a constata, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor cuiva, gradul de pregătire al cuiva; a examina. Domnul Vucea... întreba pe fiecare în parte o sumedenie de lucruri cu răspunsurile lor știute de mai nainte. DELAVRANCEA, H. T. 106. Domnii Țării Romînești...

– Stăi, întîi să te-ntreb, loază. Cîte rîuri are Europa? CARAGIALE, O. I 324.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

întreba
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru întreba:
întrebá (întréb, întrebát), verb –

1. A pune întrebări spre a afla un răspuns. –

2. A cerceta, a examina. –

3. A cere informații, lămuriri despre, a se interesa.

– Mr. ntreb, ntribare, megl. antreb, antribare, istr. ăntreb. latina interrogāre (Pușcariu 891; Tiktin; DAR), conform vezi limba franceza anterver, prov. antervar, astur. entrugar (Menéndez Pidal, RFE, 1920, 35). Este dublet al lui interoga, verb, din latina interrogare (secolul XIX). Rezultatul g › b, care apare și în lingua › limbă, i-a făcut pe unii cercetători să se gîndească la necesitatea unei forme latina *interguāre (Meyer-Lübke, limba română Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupunîndu-se că numai -gu- putea trece la b; dar această supoziție nu pare întemeiată.

– derivat întrebător, adjectiv (interogativ); întrebare, substantiv feminin (acțiunea de a întreba; problemă, chestiune; cercetare, informare); întrebăciune, substantiv feminin (învechit, întrebare, cercetare).
Forme diferite ale cuvantului intreba: întréb într

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ÎNTREBA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTREBA:
ÎNTREBA verb

1. a chestiona, a interoga, (popular) a ispiti, (figurat) a descoase. (A intreba pe cineva despre ceva.)

2. a asculta, a chestiona, a examina, a interoga, (învechit) a prociti. (A intreba un elev.)

3. a consulta. (Să-l intreba într-o chestiune.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

întreba
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întreba:
întrebá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu întréb, persoana a treia singular: el / ea și plural întreábă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

întreba
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întreba:
întrebá (a intreba) verb, indicativ prezent 3 întreábă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎNTREBA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTREBA:
ÎNTREBÁ verb vezi căuta, cere, vinde.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

întreba
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întreba:
întreba verb vezi CĂUTA. CERE. VINDE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'INTREBA'
intrazonálÎNTRE1-întreácătÎNTREÁGĂÎNTREBÁÎNTREBĂCIÚNEÎNTREBÁREîntrebátÎNTREBĂTÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întreba
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întreba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A întreba pe cineva despre ceva.
A întreba un elev.
Să-l întreba într-o chestiune.
A întreba pe cineva despre ceva.
întrebá a întreba verb, indicativ prezent 3 întreábă.

GRAMATICA cuvântului întreba?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întreba.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întreba poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul întreba sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul întreba se conjugă: ei ele întreábă

CUM DESPART ÎN SILABE întreba?
Vezi cuvântul întreba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întreba?
[ în-tre-ba ]
Se pare că cuvântul întreba are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL întreba
Inţelegi mai uşor cuvântul întreba dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A întreba pe cineva de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă, a deschide discuție cu cineva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întreba

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Calce1, călci, substantiv feminin în sintagma calcea calului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
kibbutz + sufix de apartenență -nik mw
catarg care susține gabia
plantă erbecee perenă, toxică, cu frunze groase și lucitoare, în formă de copită de cal, și cu flori mari, galbene-aurii caltha palustris
mulțimi între care se poate stabili o corespondență biunivocă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app