 | as |
|
| întorsătură [ în-tor-să-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU întorsătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intorsatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru intorsatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTORSĂTURĂ: ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, substantiv feminin 1. Cotitură, șerpuire a unui drum sau a unei ape ( vezi curbă); figurat schimbare în mersul sau dezvoltarea unei întîmplări; curs nou, înfățișare nouă. Îl priveau serioși, cugetînd și ei la năprasnicele întorsături ale vieții. SADOVEANU, O. VII 63. Cosma Buruiană, înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise... încercă să îndulcească puțin lucrurile. REBREANU, R. I 87. Comăneșteanu, nemulțumit de întorsătura ce o luau lucrurile, răspunse aspru. despre ZAMFIRESCU, R. 48. 2. figurat (Rar) Mlădiere, modulație, intonație (nouă). Marșul sprinten, cu-ntorsături vioaie, subțiri, sfredelitoare, se revărsa limpede în liniștea nopții de toamnă. SANDU-ALDEA, U. P. 127. 3. figurat Fel de a așeza cuvintele (sau propozițiile) într-o frază. Vorbea rar, încet, cum vorbise totdeauna, dar cu alt șir și altă întorsătură în cuvinte. GALAN, Z. R. 66. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTORSĂTURĂ: ÎNTORSĂTÚRĂ intorsaturai forme 1) Loc unde ceva își schimbă direcția. 2) Formă arcuită, rezultată din schimbarea direcției (unui drum, unei ape curgătoare). 3) Schimbare neașteptată în desfășurarea evenimentelor; turnură. 4) figurat Construcție rezultată din dispunerea specifică a cuvintelor. 5) Variație a tonului vocii. /întors + sufix intorsaturaătură Forme diferite ale cuvantului intorsatura: intorsaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTORSĂTURĂ: ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, substantiv feminin 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ figurat Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. figurat (Rar) Întorsură (2). 3. figurat Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTORSĂTURĂ: ÎNTORSĂTÚRĂ, întorsături, substantiv feminin 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ figurat Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. figurat (Rar) Întorsură (2). 3. figurat Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTORSĂTURĂ: ÎNTORSĂTURĂ substantiv cot, cotitură, curbă, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Banat) covei. (intorsatura a unui drum.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întorsătură: întorsătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat întorsătúrii; plural întorsătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întorsătură: întorsătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat întorsătúrii; plural întorsătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întorsătură: întorsătură forme mod de a dispune vorbele sau cugetările. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNTORSĂTURĂ: ÎNTORSĂTÚRĂ substantiv verbal turnură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întorsătură: întorsătură substantiv verbal TURNURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTORSATURA' ÎNTORLOCÁREÎNTORLOCÁTÎNTÓRSîntorsătórÎNTORSĂTÚRĂÎNTORSÚRĂîntorsureánîntorsureáncăîntórt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întorsătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întorsătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ÎNTORSĂTÚRĂ întorsăturăi forme 1 Loc unde ceva își schimbă direcția. /întors + sufix întorsăturăătură. întorsătură a unui drum. |
GRAMATICA cuvântului întorsătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întorsătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întorsătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE întorsătură? Vezi cuvântul întorsătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întorsătură?[ în-tor-să-tu-ră ] Se pare că cuvântul întorsătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întorsătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ dam de case?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul întorsătură are forma: întorsătúri
