 | as |
|
| Intonaţie [ in-to-na-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU intonaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intonatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru intonatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE substantiv feminin (conform italiana intonazione, limba franceza intonation): 1. modulație a vocii în timpul vorbirii; variație de înălțime în modul de emitere a unei tranșe sonore. • intonatie ascendéntă: emitere a tranșei sonore pe un ton mai înalt. • intonatie descendéntă: emitere a tranșei sonore pe un ton mai scăzut. • intonatie enunțiatívă: i. normală, obișnuită, continuă, care caracterizează o propoziție enunțiativă. • intonatie interogatívă: i. ascendentă, întrebătoare, care ajută la realizarea unei întrebări, care caracterizează o propoziție interogativă. • intonatie exclamatívă: i. descendentă, a mirării, ce sugerează o stare sufletească, ce ajută la realizarea unei exclamări, ce caracterizează o propoziție exclamativă. • intonatie predicatívă: i. specifică predicatului, care sugerează acțiunea verbului predicat. • intonatie suplimentáră: i. care se adaugă celei obișnuite, enunțiative, pentru a evidenția anumite categorii (vocativul, imperativul, anumite adverbe și interjecții predicative). 2. fel specific de a pronunța un sunet vocalic. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE, intonații, substantiv feminin Felul în care se ridică și se coboară glasul în timpul vorbirii, felul (uneori specific unei limbi) în care se accentuează un cuvînt, o frază; tonul sau modulația vorbirii. Intonația și pauza prezintă o mare importanță practică in lectura operelor științifice, artistice etc. IORDAN, L. R. 544. Are o intonație străină, afectată, cam pe nas. BASSARABESCU, vezi 48. Ba bine că nu, zise Anicuța, cu o ușoară intonație copilărească. despre ZAMFIRESCU, R. 106. ♦ (muzică) Emitere a sunetelor cu vocea. Intonație falsă. ▭ Din intonațiile muzicale care circulă în popor, care sînt prezente în conștiința sa, compozitorul trebuie să dea prioritate la cele mai de preț. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/2. – Variantă: (învechit) intonațiúne (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. I 225) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE substantiv feminin 1. Modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (muzică) Manieră de a intona un sunet cu vocea sau cu un instrument. ♦ Faptul de a începe cântarea unei bucăți vocale. [Gen. -iei, variantă intonațiune substantiv feminin / conform italiana intonazione, limba franceza intonation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE, intonații, substantiv feminin 1. (muzică) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [Variante: (rar) intonațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza intonation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE, intonații, substantiv feminin 1. (muzică) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [Variante: (rar) intonațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza intonation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONAȚIE s. 1. inflexiune, intonare, mlădiere, modulare, modulație, ton, tonalitate. (O voce cu intonatieii plăcute.) 2. accent, ton. (Vorbea cu un avînt și o intonatie plină de căldură.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE intonatiei forme 1) Grad de modulare a vocii în timpul vorbirii; ton. 2) Mod de emitere a sunetelor unei melodii. [G.-D. intonației] /<fr. intonation, italiana intonazione[1] Forme diferite ale cuvantului intonatie: intonatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTONAȚIE: INTONÁȚIE substantiv feminin 1. modulația vocii în timpul vorbirii. 2. (muzică) manieră de a intona un sunet cu vocea, sau cu un instrument. (< limba franceza intonation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intonație: intonáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat intonáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat intonáției; plural intonáții, articulat intonáțiile (silabe -ți-i-)[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intonație: intonáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat intonáția (-ți-a), genitiv dativ articulat intonáției; plural intonáții, articulat intonáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intonație: intonați(un)e forme 1. mod de a intona; 2. tonul vocii: a varia intonațiunile vorbind. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTONATIE' ÎNTOMNÁREÎNTOMNÁTÎNTONÁÎNTONÁREINTONÁȚIEintonaționálINTONAȚIÚNEîntoncáîntonéz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTONAȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intonaţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • intonaȚie ascendéntă: emitere a tranșei sonore pe un ton mai înalt. • intonaȚie descendéntă: emitere a tranșei sonore pe un ton mai scăzut. • intonaȚie enunțiatívă: i. • intonaȚie interogatívă: i. • intonaȚie exclamatívă: i. • intonaȚie predicatívă: i. • intonaȚie suplimentáră: i. O voce cu intonaȚieii plăcute. Vorbea cu un avînt și o intonaȚie plină de căldură. INTONÁȚIE intonaȚiei forme 1 Grad de modulare a vocii în timpul vorbirii; ton. |
GRAMATICA cuvântului INTONAȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intonaţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTONAȚIE poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE intonaţie? Vezi cuvântul intonaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intonaţie?[ in-to-na-ţi-e ] Se pare că cuvântul intonaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTONAȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu zice hop până n-ai sărit sau până nu treci șanțul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intonație are forma: intonáții
