 | as |
|
| întocmire [ în-toc-mi-re ] VEZI SINONIME PENTRU întocmire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intocmire în mai multe dicționareDefinițiile pentru intocmire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTOCMIRE: ÎNTOCMÍRE, întocmiri, substantiv feminin Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. 1. Elaborare, compunere, alcătuire. Pentru întocmirea unei istorii adevărate, științifice, marxiste, a poporului romîn, luptă de multă verb reflexiv:eme clasa muncitoare din țara noastră. istorie R.P.R. 5. 2. Orînduire, organizare (socială, politică etc.); regim. Pe noi ne interesează clădirea lumii nouă, formarea omului nou într-o întocmire socială mai bună. SADOVEANU, E. 41. Cădere a unei întocmiri rele și înlocuirea ei prin alta, superioară. GHEREA, ST. Hristos II 291. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTOCMIRE: ÎNTOCMIRE s. 1. alcătuire, compunere, creare, elaborare, realizare, redactare, scriere, scris, (învechit) izvodire, redacție, redijare. (intocmire unei opere.) 2. concepere, elaborare, formulare, redactare. (intocmire unei scrisori.) 3. dresare, redactare. (intocmire unui proces-verbal.) 4. alcătuire, aranjament, așezare, dispunere, distribuție, rînduială, structură. (O anumită intocmire a lucrurilor.) 5. alcătuire, compunere, formație. (Grupul mergea în următoarea intocmire...) 6. organizare, orînduială, orînduire, rînduială, (învechit) așezămînt. (Noua intocmire a lucrurilor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru întocmire: întocmíre forme Organizare: întocmirĭ sociale. Arm. Așezare în linie: întocmirea escadronuluĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTOCMIRE: ÎNTOCMÍRE, întocmiri, substantiv feminin Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. – vezi întocmi. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTOCMIRE: ÎNTOCMÍRE, întocmiri, substantiv feminin Acțiunea de a întocmi și rezultatul ei. – vezi întocmi. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru întocmire: întocmíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat întocmírii; plural întocmíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru întocmire: întocmíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat întocmírii; plural întocmíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru întocmire: întocmire forme dispozițiune, instituțiune, organizațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTOCMIRE' ÎNTÓCMAÎNTÓCMAIîntocméscÎNTOCMÍÎNTOCMÍREÎNTOCMITÓRîntofláîntoiegíIntolerabil |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întocmire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întocmire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii întocmire unei opere. întocmire unei scrisori. întocmire unui proces-verbal. O anumită întocmire a lucrurilor. Grupul mergea în următoarea întocmire. Noua întocmire a lucrurilor. Noua întocmire a lucrurilor. |
GRAMATICA cuvântului întocmire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întocmire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întocmire poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE întocmire? Vezi cuvântul întocmire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întocmire?[ în-toc-mi-re ] Se pare că cuvântul întocmire are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL întocmire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele prune brumării?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul întocmire are forma: întocmíri
