|
întîmpla [ în-tîm-pla ] VEZI SINONIME PENTRU întîmpla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intimpla în mai multe dicționareDefinițiile pentru intimpla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPLA: ÎNTÎMPLÁ, persoană 3 întî́mplă, verb I. reflexiv 1. (Despre fapte sau evenimente) A se petrece, a se produce, a avea locuțiune Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și verb reflexiv:eun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277. Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263. Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va verb reflexiv:ea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 55. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau determinat printr-un pronume sau printr-un substantiv în dativ, indicînd persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204. De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. 4 ♦ (Popular) A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt. Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112. 2. (Urmat de o propoziție subiectivă, uneori construit cu dativul pronumelui personal) A se ivi prilejul, a se nimeri. Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți verb reflexiv:eodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș verb reflexiv:ea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78. Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31. Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44. 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel. Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, vezi 8. • Locuţiune adverbiala Cum s-ar întîmpla = la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262. ♦ (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A se găsi, a fi prezent (undeva) în mod incidental; a veni, a ajunge (undeva) din întîmplare; a se nimeri (undeva). Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. id. A. 11. Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446. ♦ (Rar) A avea (ceva) din întîmplare. Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154. – Variantă: (regional) tîmplá (SBIERA, P. 147, SEVASTOS, N. 120, ȘEZ. III 9) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPLA: ÎNTÎMPLA verb 1. a se petrece, a se produce, a surveni, (învechit și regional) a se prileji, (învechit) a se purta. (S-au intimpla multe lucruri de atunci.) 2. a fi, a se petrece. (Cum s-a intimpla?) 3. a apărea, a interveni, a se ivi, a se produce, a surveni. (S-a intimpla o schimbare.) 4. a se produce, a surveni, a veni. (Seismul s-a intimpla pe neașteptate.) 5. a se desfășura, a evolua, a se petrece, (învechit) a se purta. (Iată cum s-au intimpla faptele.) 6. a se petrece, (învechit) a se trece. (Cîte nu s-au intimpla între noi!) 7. (învechit și regional) a se sfeti. (Să vezi ce i s-a intimpla.) 8. a se face. (Cum a zis, așa s-a intimpla.) 9. a se pomeni, (regional) a se da. (Așa ceva nu s-a mai intimpla.) 10. a se nimeri, a se potrivi, (popular) a se brodi, (învechit și regional) a se prileji, a se prilejui, (Transilvania) a tălăli, (prin Maramures) a se tîlni, (Banat) a se zgodi. (S-a intimpla să fiu acolo.) 11. a apuca, a nimeri, (Muntenia) a răgădui. (Îl lovea cu ce se intimpla.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întîmpla: întîmpla verb vezi ÎMPLINI. ÎNDEPLINI. ÎNFĂPTUI. REALIZA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTIMPLA' ÍNTIMOîntî́mpinÎNTIMPINÁÎNTIMPINÁREÎNTÎMPLÁîntîmpláreîntîmplătórÎNTINÁîntinăciúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL întîmpla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întîmpla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au întîmpla multe lucruri de atunci. Cum s-a întîmpla? 3. S-a întîmpla o schimbare. Seismul s-a întîmpla pe neașteptate. Iată cum s-au întîmpla faptele. Cîte nu s-au întîmpla între noi! 7. Să vezi ce i s-a întîmpla. Cum a zis, așa s-a întîmpla. Așa ceva nu s-a mai întîmpla. S-a întîmpla să fiu acolo. Îl lovea cu ce se întîmpla. |
GRAMATICA cuvântului întîmpla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întîmpla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul întîmpla poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE întîmpla? Vezi cuvântul întîmpla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întîmpla?[ în-tîm-pla ] Se pare că cuvântul întîmpla are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL întîmpla Inţelegi mai uşor cuvântul întîmpla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cum s-ar întîmpla = la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De azi, de ieri sau de ieri, de alaltăieri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|