 | as |
|
| întîmpina [ în-tîm-pi-na ] VEZI SINONIME PENTRU întîmpina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intimpina în mai multe dicționareDefinițiile pentru intimpina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a întimpina (forma la infinitiv) A întimpina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPINA: ÎNTÎMPINÁ, întî́mpin, verb I. tranzitiv 1. A ieși în calea cuiva, a merge înaintea cuiva, a primi pe cineva. Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin. SAHIA, N. 62. Poate să ne-ajungă cineva din urmă, ori să ne întîmpine cineva dinainte. CREANGĂ, P. 126. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 91. Eu pe orișicine Întîmpin cînd vine; Cînd pleacă afară, Eu îl petrec iară (Ușa). TEODORESCU, P. P. 247. • (Urmat de determinări modale introduse prin prepoziție «cu») Acum sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. REBREANU, R. II 84. Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n coregrafie IOSIF, PATR. 31. O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288. • (Subiectul este un abstract) Determinative privitoare la poziția unui loc față de punctele cardinale ne întîmpină extrem de rar. IORDAN, N. L. 107. 2. (Învechit și regional) A da în cale peste cineva sau ceva; a întîlni. A trecut și munți și ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. COȘBUC, P. II 91. Dacă n-oi mai întîmpina eu acolo și feli de feli de paseri... SBIERA, P. 158. • reflexiv reciproc. Se întîmpinase în ocolul Focșanilor și se lăsase cu taberile lor amestecate la satul Săpățeni, pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170. La ieșirea lui Ieremia-vodă din biserică, îndată se întîmpinară moldovenii săi cu ai lui Răzvan-vodă. BĂLCESCU, O. I 342. 3. figurat (Mai ales cu privire la lucruri neplăcute, greutăți, necazuri, obstacole) A da peste..., a găsi..., a avea parte de... Întîmpinînd mai multe necaze și primejdii în calea lor, în sfîrșit ajunseră la hotarele Turciei. NEGRUZZI, S. I 178. (În forma întimpina) Orișiunde s-arăta Vorbe dulci întimpina, Și trăia în veselie Ca albina pe cîmpie. ALECSANDRI, P. I 95. 4. figurat (Învechit, cu privire la cheltuieli) A face fală, a acoperi. Ostașii, cu toate că leafa lor era însemnată, dar tot n-ar fi putut întîmpina cheltuielile lor, dacă în verb reflexiv:eme de război nu le-ar fi fost iertată prada. BĂLCESCU, O. I 17. (În forma întimpina) Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și întimpină-ți nevoia. CREANGĂ, A. 160. ♦ A îndestula, a împlini. Acolo unde găsesc cu ce să întîmpine puținele lor trebuințe, ei poposesc. ODOBESCU, S. I 228. 5. (Învechit, cu privire la persoane) A replica, a răspunde, a obiecta (cuiva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 253. Nu te aprinde, îl întîmpină căprarul. SLAVICI, O. I 185. • reflexiv impersonal A verb reflexiv:ut să știe care e domnul țării cel mai vestit... I s-a întîmpinat: de bună seamă e Negru-vodă. ODOBESCU, S. II 509. – Variantă: întimpiná verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNTÎMPINA: ÎNTÎMPINA verb 1. a primi, (învechit și regional) a sprijini, (regional) a prijini, (învechit) a tîmpina. (A intimpina oaspeții cu pîine și sare.) 2.* (figurat) a întîlni. (intimpina unele greutăți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru întîmpina: întîmpina verb vezi ÎNTÎLNI. RĂSPUNDE. REPLICA. RIPOSTA. VEDEA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNTIMPINA: ÎNTIMPINÁ verb I vezi întâmpina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNTIMPINA: ÎNTIMPINÁ verb I vezi întâmpina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNTIMPINA: ÎNTIMPINÁ verb I vezi întîmpina. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTIMPINA' intimizáINTIMIZÁREÍNTIMOîntî́mpinÎNTIMPINÁÎNTIMPINÁREÎNTÎMPLÁîntîmpláreîntîmplătór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNTIMPINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului întimpina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A Întimpina oaspeții cu pîine și sare. Întimpina unele greutăți. |
GRAMATICA cuvântului ÎNTIMPINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului întimpina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNTIMPINA poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE întîmpina? Vezi cuvântul întîmpina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul întîmpina?[ în-tîm-pi-na ] Se pare că cuvântul întîmpina are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pe picior?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
