 | as |
|
| Interpunere [ in-ter-pu-ne-re ] VEZI SINONIME PENTRU interpunere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interpunere în mai multe dicționareDefinițiile pentru interpunere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru INTERPUNERE: INTERPÚNERE (< latina interponere, după pune) Acțiunea de a se interpune și rezultatul ei. • Interpunere de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului. Formă a simulației. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPUNERE: INTERPÚNERE substantiv feminin acțiunea de a (se) interpune. ♦ interpunere de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți. (< interpune) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERPUNERE: INTERPÚNERE substantiv feminin Acțiunea de a (se) interpune și rezultatul ei. [< interpune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERPUNERE: INTERPÚNERE, interpuneri, substantiv feminin Faptul de a (se) interpune. – vezi interpune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERPUNERE: INTERPÚNERE, interpuneri, substantiv feminin Faptul de a (se) interpune. – vezi interpune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interpunere: interpúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat interpúnerii; plural interpúneri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interpunere: interpúnere substantiv feminin, genitiv dativ articulat interpúnerii; plural interpúneri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERPUNERE' INTERPÚNCȚIEinterpuncțiúneinterpunctuáțieINTERPÚNEinterpúnereinterpúnteinterpupilárINTERPÚSinterpúsă |
GRAMATICA cuvântului interpunere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interpunere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul interpunere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interpunere? Vezi cuvântul interpunere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interpunere?[ in-ter-pu-ne-re ] Se pare că cuvântul interpunere are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL interpunere Inţelegi mai uşor cuvântul interpunere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeDe persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate ca părți în înscrisul constatator al al contractului ♦ interpunere de persoane = încheiere a unui act juridic între alte persoane decât cele indicate de părți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aparat de treierat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul interpunere are forma: interpúneri
