 | as |
|
| Interogativ [ in-te-ro-ga-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU interogativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interogativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru interogativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adjectiv Care exprimă o întrebare; întrebător. Frază interogativă. ▭ Dădeam vorbelor mele o intonație interogativă. IBRĂILEANU, A 185. • Pronume interogativ = pronume care, într-o propoziție interogativă, corespunde de obicei unei părți a propoziției prin care se răspunde. «Ce» și «cine» sînt pronume interogative. Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV, -Ă: INTEROGATÍV, -Ă adjectiv Care exprimă o întrebare; întrebător. • Propoziție interogativă (și substantiv feminin) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [conform latina interrogativus, limba franceza interrogatif].[1] Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATÍV, -Ă adjectiv (conform latina interrogativus, limba franceza interrogatif): în sintagmele adjectiv interogativ, adverb interogativ, cuvânt interogativ, intonație interogativă, pronume interogativ și propoziție interogativă (vezi). Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru interogativ: *interogatív, -ă adjectiv (latina inter-rogativus. vezi pre-rogativă). gramatică Care arată întrebarea, de întrebare: propozițiune interogativă, gest interogativ. adverb În mod interogativ: a privi interogativ. Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativ-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adjectiv Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din limba franceza interrogatif. Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adjectiv Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din limba franceza interrogatif. Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATÍV interogativă (interogativi, interogative) și adverbial Care conține o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATÍV, -Ă adjectiv care exprimă o întrebare. (< limba franceza interrogatif, latina interrogativus) Forme diferite ale cuvantului interogativ: interogativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interogativ: interogatív adjectiv masculin, plural interogatívi; forme singular interogatívă, plural interogatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interogativ: interogatív adjectiv masculin, plural interogatívi; forme interogatívă, plural interogatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru interogativ: interogativ a. ce arată o întrebare: semn interogativ. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTEROGATIV: INTEROGATIV adjectiv întrebător. (Ton interogativ.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTEROGATIV' INTEROGÁINTEROGÁREINTEROGÁȚIEINTEROGAȚIÚNEINTEROGATÍVINTEROGATÓRIUINTEROPERABILITÁTEINTEROPERATIVITÁTEinterorgánic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INTEROGATIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interogativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTEROGATÍV interogativă interogativi, interogative și adverbial Care conține o întrebare; întrebător. Ton interogativ. Ton interogativ. |
GRAMATICA cuvântului INTEROGATIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interogativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INTEROGATIV poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE interogativ? Vezi cuvântul interogativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interogativ?[ in-te-ro-ga-tiv ] Se pare că cuvântul interogativ are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL INTEROGATIV Inţelegi mai uşor cuvântul interogativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Pronume interogativ = pronume care, într-o propoziție interogativă, corespunde de obicei unei părți a propoziției prin care se răspunde Propoziție interogativă și substantiv feminin = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INTEROGATIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vată de zahăr?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
