 | as |
|
| Intermitenţă [ in-ter-mi-ten-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU intermitenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului intermitenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru intermitenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITÉNȚĂ, intermitențe, substantiv feminin (Mai ales în locuțiune adjectiv și adverb) Cu intermitențe (sau intermitență) = (în mod) intermitent, cu întreruperi. Pînă la Iași ațipi și se trezi cu intermitență. C. PETRESCU, Î. II 133. De altfel eu numai iarna sînt bucureștean și încă ș-atunci cu intermitențe; restul anului stau la țară, și pentru că trebuie, și pentru că acolo mă simt mai bine. REBREANU, R. I 20. Își exercită meseria, dar cu intermitențe mari. IBRĂILEANU, A. 37. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITÉNȚĂ intermitentae forme 1) Caracter intermitent. 2) Oprire de scurtă durată în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces; lipsă de continuitate; întrerupere; pauză; discontinuitate. /<fr. intermittence, italiana intermittenza Forme diferite ale cuvantului intermitenta: intermitentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITÉNȚĂ, intermitențe, substantiv feminin Întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. • Locuţiune adverbiala Cu intermitență = în mod intermitent. – Din limba franceza intermittence. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITÉNȚĂ, intermitențe, substantiv feminin Întrerupere, lipsă de continuitate în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces etc.; discontinuitate. • Locuţiune adverbiala Cu intermitență = în mod intermitent. – Din limba franceza intermittence. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru intermitență: *intermiténță forme, plural e (despre intermitent). Caracteru de a fi intermitent: intermitența pulsuluĭ. Intervalu dintre doŭă acțiunĭ: intermitențele uneĭ boale. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITÉNȚĂ substantiv feminin Caracterul a ceea ce este intermitent; întrerupere, lipsă de continuitate. [conform limba franceza intermittence, italiana intermittenza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITÉNȚĂ substantiv feminin caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< limba franceza intermittence) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intermitență: intermiténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat intermiténței; plural intermiténțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intermitență: intermiténță substantiv feminin, genitiv dativ articulat intermiténței; plural intermiténțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERMITENȚĂ: INTERMITENȚĂ substantiv discontinuitate. (intermitenta unui proces.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru intermitență: intermitență forme caracterul celor intermitente. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERMITENTA' INTERMINÁBILinterministeriálintermisiúneIntermitentINTERMITÉNȚĂintermoduláțieintermoleculárINTERMÚNDIUintermusculár |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL intermitență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului intermitență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTERMITÉNȚĂ intermitențăe forme 1 Caracter intermitent. Intermitență unui proces. Intermitență unui proces. |
GRAMATICA cuvântului intermitență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intermitență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul intermitență poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE intermitenţă? Vezi cuvântul intermitenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intermitenţă?[ in-ter-mi-ten-ţă ] Se pare că cuvântul intermitenţă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL intermitență Inţelegi mai uşor cuvântul intermitență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeINTERMITÉNȚĂ, intermitențe, substantiv feminin Mai ales în locuțiune adjectiv și adverb Cu intermitențe sau intermitență = în mod intermitent, cu întreruperi Locuţiune adverbiala Cu intermitență = în mod intermitent Locuţiune adverbiala Cu intermitență = în mod intermitent |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL intermitență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Undă sau rază hertziană?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intermitență are forma: intermiténțe
