 | as |
|
| Interes [ in-te-res ] VEZI SINONIME PENTRU interes PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interes în mai multe dicționareDefinițiile pentru interes din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS, interese, substantiv neutru 1. Preocuparea de a obține un succes, un avantaj; rîvna de a satisface anumite nevoi, acțiunea de a acoperi unele trebuințe. Romanii trec Dunărea și atacă pe daci și din interese economice. istorie R.P.R. 36. Avea treburi și interese și peste Dunăre. GALACTION, O. I 111. Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, M. 32. ♦ Avantaj, folos, profit. El urmărește un interes cu dumneavoastră. SADOVEANU, P. M. 33. Pentru celelalte interese nu-ți prea bați capul. NEGRUZZI, S. I 63. (expresie) Interesul poartă fesul vezi fes. • (Uneori în construcție cu verbul «a avea») N-avea nici un interes să-și sporească vîrsta cu doi ani. SADOVEANU, E. 92. • locuțiune prepoziție În interesul cuiva = spre folosul, spre binele cuiva. Reforma bănească se face în interesul întăririi alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare. HOT. R. B. 19. A venit în București în interesul unui... client. C. PETRESCU, Î. II 214. • locuțiune adjectiv De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. Societatea este de interes public, este în serviciul populației, și mersul ei nu trebuie să fie perturbat. PAS, Z. IV 175. A-și face interesele = a-și vedea de treburile proprii, a fi preocupat numai de foloasele lui personale. Ce interes am? = pentru ce să... • (juridic; în expresie) Daune interese = sumă de bani cuvenită pentru repararea unui prejudiciu. 2. Dorință de a cunoaște și a înțelege pe cineva sau ceva; înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva. Interesul și dragostea pentru țările de democrație populară sînt comune tuturor oamenilor sovietici. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2121. Totdeauna în atenția și interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul nostru găsește o plăcere, o sete irezistibilă de a se dezvălui. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Se uita... cu interes ori așa numai la un portret. EMINESCU, N. 37. • Expresia: A purta cuiva interes = a avea grijă, a se interesa de cineva. 3. Calitatea de a deștepta atenția prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. Povestire plină de interes. – plural și: (învechit) interesuri (RUSSO, O. 57). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS, interese, substantiv neutru 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. • locuțiune adjectiv De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. • Expresia: A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale. 3. Dobândă. • (juridic) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Calitatea de a deștepta atenția, a stârni curiozitatea prin importanța, frumusețea, varietatea lucrului, a problemei, a acțiunii etc.; atracție. [plural și; (rar) interesuri] – Din italiana interesse, limba rusă interes, germana Interesse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru interes: interés (interése), substantiv neutru – 1. Preocupare de a obține ceva. – 2. Avantaj, folos, cîștig, profit. – 3. Dobîndă. – 4. Înțelegere, grijă, solicitudine. – 5. Calitatea de a trezi atenție, atracție. – Mr. intires. în franceză interêt și înainte (secolul XVIII) din italiana interesso, mr., conform limba neogreacă ἰντερέσσον, albaneză nderes, limba bulgară interes (după Gáldi, Dict., 200, limba română provine din limba neogreacă -ντ- trebuia să dea rezultatul nd, ca în albaneză). – derivat interesa, verb (a stîrni interes; reflexiv, a arăta interes; reflexiv, a se informa, a cere informații), din limba franceza intéresser; interesător, adjectiv (învechit, interesant); interesant, adjectiv, din limba franceza intéressant; dezinteres, substantiv neutru (lipsă de interes; abnegație); dezinteresa, verb (a compensa, a despăgubi; reflexiv, a manifesta lipsă de interes), din limba franceza désintéresser; neinteresant, adjectiv (lipsit de interes). Forme diferite ale cuvantului interes: interése Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS, interese, substantiv neutru 1. Preocupare de a obține un succes, un avantaj; râvnă depusă într-o acțiune pentru satisfacerea anumitor nevoi. 2. Avantaj, folos, câștig, profit. • locuțiune adjectiv De interes general (sau public) = de importanță socială, util colectivității. • Expresia: A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale. 3. Dobândă. • (juridic) Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu. 4. Orientare activă și durabilă, dorință arzătoare de a cunoaște și de a înțelege pe cineva sau ceva. 5. Înțelegere și simpatie față de cineva sau de ceva; grijă, solicitudine. 6. Ceea ce atrage, trezește atenția; atracție. [plural și: (rar) interesuri] – Din italiana interesse, limba rusă interes, germana Interesse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS substantiv neutru 1. Preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. • Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane. 2. Dobândă. • Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psihologie) Orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. Simpatie, înclinare față de cineva. 5. Plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. [plural -se, -suri. / < italiana interesse, conform latina interest – interesează, privește]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS substantiv neutru 1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar. • ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig. 2. dobândă. ♦ daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu. 3. (psihologie) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege. 4. simpatie, înclinare față de cineva. 5. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție. (< italiana interesse, germana Interesse, limba rusă interes) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS interese n. 1) Ceea ce este important (pentru cineva); ceea ce convine (cuiva). • De interes general (sau public) de importanță socială. 2) Preocupare de a obține un avantaj personal, ceva necesar. • A-și face interesele a-și rezolva chestiunile personale. interesul poartă fesul interesul personal servește drept stimulent pentru efectuarea unor acțiuni. 3) Manifestare a unei atenții (favorabile) față de cineva sau ceva. /<it. interesse, germana Interesse Forme diferite ale cuvantului interes: interese Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERES s. 1. (la plural ) afacere, chestiune, problemă, treabă, (popular și fam.) daraveră, (regional) tamjă, (învechit) negoț. (Și-a rezolvat toate interes.) 2. atenție, grijă, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit, (popular) păsare, (învechit, în Banat și Transilvania) cîștigă. (Fără nici un interes pentru...) 3. atenție, curiozitate, luare-aminte, (învechit) perierghie, privire. (I-a stîrnit interes.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru INTERES: INTERÉS substantiv verbal camătă, dobândă, procent. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru interes: interes substantiv verbal CAMĂTĂ. DOBÎNDĂ. PROCENT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interes: interés substantiv neutru, plural interése Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interes: interés substantiv neutru, plural interése Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Interes: Interes ≠ dezinteres Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERES' intereádulINTEREDUCÁȚIEinterégeINTERELECTRÓDIC, -ĂInteresINTERESÁInteresantinteresáreInteresat |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Interes Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interes dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTERÉS interese n. • De interes general sau public de importanță socială. • A-și face interesele a-și rezolva chestiunile personale. Interesul poartă fesul interesul personal servește drept stimulent pentru efectuarea unor acțiuni. Și-a rezolvat toate interes. Fără nici un interes pentru. I-a stîrnit interes. I-a stârnit interesul. |
GRAMATICA cuvântului Interes? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interes. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Interes poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interes? Vezi cuvântul interes desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interes?[ in-te-res ] Se pare că cuvântul interes are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Interes Inţelegi mai uşor cuvântul interes dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune prepoziție În interesul cuiva = spre folosul, spre binele cuiva locuțiune adjectiv De interes general sau public = de importanță socială, util colectivității A-și face interesele = a-și vedea de treburile proprii, a fi preocupat numai de foloasele lui personale Ce interes am? = pentru ce să juridic; în expresie Daune interese = sumă de bani cuvenită pentru repararea unui prejudiciu A purta cuiva interes = a avea grijă, a se interesa de cineva locuțiune adjectiv De interes general sau public = de importanță socială, util colectivității A-și face interesele = a fi preocupat numai de satisfacerea chestiunilor personale juridic Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu locuțiune adjectiv De interes general sau public = de importanță socială, util colectivității A-și face interesele = a fi preocupat numai de treburile personale juridic Daune interese = despăgubire bănească pentru repararea unui prejudiciu Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemnează stimulul fundamental al activității umane Daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu ♦ daune interese = despăgubire bănească pentru un prejudiciu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Interes |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: broască-țestoasă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul interes are forma: interése
