 | as |
|
| Interdicţie [ in-ter-dic-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU interdicţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interdictie în mai multe dicționareDefinițiile pentru interdictie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDÍCȚIE, interdicții, substantiv feminin 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Variante: interdicțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza interdiction, latina interdictio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDÍCȚIE, interdicții, substantiv feminin 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Variante: interdicțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza interdiction, latina interdictio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDÍCȚIE, interdicții, substantiv feminin Faptul de a interzice; interzicere (prin lege) de a face un lucru. ♦ Măsură legală cu caracter represiv, aplicată unui răufăcător sau cu caracter de protecție, aplicată unui alienat mintal, prin care li se interzice acestora exercitarea drepturilor politice (și civile). A pune pe cineva sub interdicție. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDÍCȚIE substantiv feminin Interzicere, opreliște, oprire (prin lege). ♦ Interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. [Gen. -iei, variantă interdicțiune substantiv feminin / conform limba franceza interdiction, latina interdictio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDÍCȚIE substantiv feminin 1. interzicere (prin lege). • tabu. 2. interzicere a exercitării drepturilor politice (și civile) ale unei persoane ca măsură represivă sau de protecție. • stare a unei asemenea persoane. (< limba franceza interdiction, latina interdictio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDÍCȚIE interdictiei forme Măsură (prevăzută de lege) prin care se interzice (a săvârși) ceva; prohibiție. [G.-D. interdicției] /<fr. interdiction, latina interdictio, interdictieonis[1] Forme diferite ale cuvantului interdictie: interdictiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INTERDICȚIE: INTERDICȚIE substantiv interzicere, prohibire, prohibiție, (livresc) excluziune, (popular) opreală, opreliște, (învechit) oprire, (turcism învechit) iasac. (interdictie consumului de alcool.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru interdicție: interdícție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat interdícția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat interdícției; plural interdícții, articulat interdícțiile (silabe -ți-i-)[1] Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru interdicție: interdícție (interzicere) (-ți-e) substantiv feminin, articulat interdícția (-ți-a), genitiv dativ articulat interdícției; plural interdícții, articulat interdícțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Interdicție: Interdicție ≠ îngăduință[1] Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERDICTIE' interdependéntINTERDEPENDÉNȚĂINTERDIALÉCTinterdíctInterdicțieINTERDICȚIÚNEinterdictívinterdigitálinterdiscipliná |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Interdicție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului interdicție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii INTERDÍCȚIE interdicției forme Măsură prevăzută de lege prin care se interzice a săvârși ceva; prohibiție. Interdiction, latina interdictio, interdicțieonis[1]. Interdicție consumului de alcool. |
GRAMATICA cuvântului Interdicție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului interdicție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Interdicție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE interdicţie? Vezi cuvântul interdicţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul interdicţie?[ in-ter-dic-ţi-e ] Se pare că cuvântul interdicţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Interdicție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Câmp electric?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul interdicție are forma: interdícții
