 | as |
|
| Intercondiţionare [ in-ter-con-di-ţi-o-na-re ] VEZI SINONIME PENTRU intercondiţionare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului interconditionare în mai multe dicționareDefinițiile pentru interconditionare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru INTERCONDIȚIONARE: INTERCONDIȚIONÁRE substantiv feminin (< intercondiționá < inter + condiționa, conform limba franceza conditionner, italiana condizionare): raport de condiționare reciprocă între subiect și predicat; raport de dependență reciprocă, de presupunere reciprocă, de definire a subiectului prin predicat și, invers, a predicatului prin subiect. Tot un fel de i. este și raportul dintre propozițiile coordonate sau cel existent între propozițiile subordonate și regentele lor. Fenomenul este propriu expresiei și conținutului unui cuvânt, semnificantului și semnificatului acestuia (vezi). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INTERCONDIȚIONARE: INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, substantiv feminin Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [ pronunție: -ți-o-] – Inter1- + condiționare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INTERCONDIȚIONARE: INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, substantiv feminin Interdependență. [ pronunție: -ți-o-] – Inter1- + condiționare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru intercondiționare: *intercondiționáre (-ți-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat intercondiționắrii; plural intercondiționắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INTERCONDIȚIONARE: INTERCONDIȚIONÁRE substantiv feminin Interdependență. [pronume -ți-o-. / < inter- + condiționare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru intercondiționare: intercondiționáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat intercondiționării Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'INTERCONDITIONARE' INTERCÓMintercomunálintercomunicáțieintercondiționáintercondiționáreinterconectáINTERCONECTÁREinterconectátINTERCONEXIÚNE |
GRAMATICA cuvântului intercondiționare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului intercondiționare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul intercondiționare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE intercondiţionare? Vezi cuvântul intercondiţionare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul intercondiţionare?[ in-ter-con-di-ţi-o-na-re ] Se pare că cuvântul intercondiţionare are opt silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma cartof dulce?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul intercondiționare are forma: intercondiționắri
